Aţi citit La Medeleni? Dacă ziceţi „nu“, tind să nu vă cred, mai ales dacă sunteţi de gen feminin. Din copilărie. Amintiri scrisă de Radu Rosetti este un fel de La Medeleni, mult mai neromanţat decât opera lui Ionel Teodoreanu. Stă ca mărturie credibilă şi directă a unei epoci, jumătatea secolului XIX trăită în dulcea Moldovă, văzută şi povestită prin ochii unui copil. Nu prin ochii lui Nică a lui Ştefan a Petrei, e adevărat, ci prin ochii unui copil cu stare. Căci Radu Rosetti, înainte de a fi scriitor, 
istoric, genealogist şi politician, a fost copil. Odrasla unor oameni cu stare – părinţii săi au fost logofătul Răducanu Rosetti şi domniţa Aglae Ghica, nici mai mult, nici mai puţin decât fiica domnului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica.
În cel de-al doilea volum al memoriilor sale, Rosetti vorbeşte părinţi, fraţi, conace, moşii. Despre o lume ce generaţiilor de azi li se pare anacronică, uitată, foarte îndepărtată de iPhone, tabletă şi LCD. Este o pictură perfectă pentru cei ce încă mai au chef să-şi imagineze, căci de amintit nu cred că-şi mai aminteşte cineva, cum se întâmplau lucrurile acum 150 de ani, când exista timp pentru mame şi timp pentru copii, fie că erau os regesc, fie că erau ţărani fără carte.
Parcă totul s-a înveştmântat într-o pojghiţă subţire de aur vechi – nişte ani pe care îi idealizăm fără să vrem, probabil şi pentru că fac parte din istoria noastră ca neam. Nişte vremuri care ne plac, fiind descrise de trăitorii lor, pentru că avem ocazia să comparăm, că vrem sau că nu vrem, cum era şi cum este acum. Cu bune şi cu rele. Călătoriile în timp nu au stricat niciodată nicicui, iar lecturile lor reprezintă prilej de întoarcere în timp în propriile trecuturi, mai îndepărtate sau mai apropiate.
Rosetti şi-a intrat perfect în rolul de copil care îşi istoriseşte zilele de inocenţă şi de început. El pune mare parte din amintirile sale pe seama amintirilor părinţilor săi, care au ştiut să-l ţină conectat la perioada aceea din viaţa lor împreună şi care au avut grijă să arunce nuanţa corectă (pentru ei, de bună seamă, dar probabil şi pentru nişte părinţi moderni) a timpurilor trăite.
Autorul intră şi pe tărâmul educaţiei primite de fiul de boier moldovean, precum şi pe cel al călătoriilor în Europa. Toate acestea ţin de suflet, de moda vremii, dacă vreţi, de conjunctura genetică şi emoţională a unei naşteri fericite, într-o familie de viţă nobilă şi intelectuală. Mai este şi partea strict istorică, valoroasă prin faptul că este transmisă de un personaj care a participat la evenimente importante.
Cum ar fi domnia lui Alexandru Ioan Cuza şi la Unirea înfăptuită de el, chiar dacă Radu Rosetti avea doar 6 ani cînd Moldova şi Regatul s-au legat surori pentru scurtă vreme. Cum ar fi detalii mai puţin ştiute despre personajul Cuza şi despre viaţa politică, în special despre cea ascunsă, care nu apare în cărţile de istorie ale liceenilor noştri.