La exact o luna de la moartea scriitorului portughez premiat cu Nobel, cititorii romani au acces la adevaratul sau debut in forma romanesca: „Manual de pictura si caligrafie”.
Jose Saramago si-a asumat volulmul ca reprezentativ pentru opera sa literara. Debutase cu trei decenii inaintea „Manualului de pictura si caligrafie” (1977) cu „Pamantul pacatului”, un roman pe care l-a renegat multa vreme.
Romanul este scris la persoana I, mimandu-se forma diaristica, iar vocea celui care se confeseaza ii apartine unui pictor mediocru, desemnat printr-o initiala. H. picteaza portrete, mai precis pe acela al lui S., directorul unei mari companii. Jurnalul ii permite sa-si analizeze slabiciunile estetice, sa practice introspectia.
Mioara Caragea, cea care semneaza postfata „Manualului de pictura si caligrafie”, considera ca „romanul se apropie astfel de forma genealogica a eseului, o scriitura fragmentara care capata aici unitate si directie prin transpunerea narativa intr-un scenariu de viata a carei metafora, deja glosata de Saramago in opere anterioare, este calatoria”.
„Manual de pictura si caligrafie” apare in seria dedicata lui Saramago de Editura Polirom, in traducerea Georgianei Barbulescu.
„….Fac portrete pentru oameni care se pretuiesc suficient ca sa le comande si sa le agate in atrii, birouri, livinguri sau sali de consiliu. Garantez durabilitatea, nu garantez arta, nici ei nu mi-o cer, chiar daca eu le-as putea-o da.
O asemanare imbunatita, mai departe de atat ei nu ajung. Si cum la acest punct ne putem intalni, nimeni nu e deceptionat. Dar asta, ce fac eu, nu e pictura. in ciuda insuficientelor pe care mi-a venit sa le marturisesc aici, am stiut intotdeauna ca portretul pe care-l faceam nu era niciodata portretul exact. (…) Numai eu stiam ca tabloul era facut inca inainte de prima sedinta de pozat si ca toata munca mea avea sa constea in a disimula ceea ce nu se putea arata…….”Jose de Sousa Saramago