O vorbă inspirată din umorul negru spunea: „Un văduv care se recăsătoreşte nu merita să fi scăpat de prima!“. Aoyama, personajul central din romanul Audiţia, nu a luat în seamă înţelepciunea celor păţiţi atunci când s-a lăsat sedus de Asami, o fostă belerină, cu optsprezece ani mai tânără decât el. Şi ce bărbat din spaţiul occidental nu l-ar înţelege? Ce şi-ar putea dori mai mult, ajuns la criza de la patruzeci de ani, decât să pară atrăgător în ochii migdalaţi ai unei frumuseţi exotice? Dar fragila Asami, cu zâmbetul inocent de gheişă începătoare, ascunde apucături diabolice, asemenea eroinei din legendele populare sino-japoneze, care, dintr-o femeie perfectă, afişând un farmec răpitor, se transformă într-o vulpe malefică. Dar Asami nu este o vulpe care-şi va lua tălpăşiţa imediat ce povestea cu tentă horror ia sfârşit. Mai rău! Este un prădător având sânge rece şi traume nestinse, un personaj cât se poate de real în antologia psihopatiilor contemporane. Celălalt Murakami, Ryu (pe numele mic), reuşeşte să întreţină suspansul. Îl distribuie în doze mici şi în scene unde calmul este prelungit până la descătuşarea bruscă a detaliilor prevestind evenimentele sinistre.
Aoyama are viaţa bine calculată a micului întreprinzător din ţara dependenţilor de muncă. Îşi petrece multe ore în mica lui firmă, are grijă de un fiu adolescent, mai schimbă o glumă cu femeia angajată să facă menajul, are un câine şi, din când în când, mai dă o raită prin cartierele de plăceri din Tokyo. Ceva lipseşte din acest ceasornic existenţial: soţia. În urmă cu şapte ani, Aoyama rămânea văduv. Da atunci a refuzat sfaturile prietenilor care l-au încurajat să-şi caute altă parteneră. Tinerele din cartierele distracţiei îi ajungeau, iar când aducea vorba de soţia ideală, ea trebuia să fie rafinată, să cânte la un instrument clasic, răbdătoare şi modestă, aşa cum era fosta. 
După ani întregi de văduvie, cel mai bun prieten îi face o propunere de nerefuzat: să întâlnească sute de femei, între 20 şi 35 de ani, sub pretextul unei audiţii pentru o peliculă de artă. Şi, pentru a fi siguri că nu îşi vor pierde timpul cu aspirantele vulgare, detaliile referitoare la subiectul filmului – drama unei balerine forţate să renunţe la visul său- devin un bun filtru. Printre actriţele care vor participa la audiţie sigur va fi şi femeia potrivită pentru Aoyama! Şi prietenul său avea dreptate! Răsfoind plictisit CV-urile şi bizarele scrisori de intenţie, Aoyama va da peste Asami, viitoarea soţie perfectă. Pe lângă nişte calităţi fizice distinse, Asami posedă şi niste aptitudini rafinate, care îl atrag. A fost balerină timp de doisprezece ani, fiind nevoită să renunţe din cauza unui accident la şold, cântă la pian, unde mai pui că ştie să coacă prăjituri…şi să le-o coacă, într-un stil un pic sadic, bărbaţilor din viaţa ei.
Romanul scris de Ryu Murakami debutează cu scene banale, precum nişte instantanee din viaţa monotonă a japonezului ce urmează reguli fixe, care nu mai aşteaptă nimic diferit. Acţiunea nu se precipită nici măcar atunci când apare un personaj sumbru. Fiorii se cocoaţă parşiv spre venele cititorului, iar fiecare amănunt minuscul care poate dezvălui adevăratele intenţii ale personajului feminin este inserat subtil.
„Asami părea fragilă şi periculoasă. Ceva părea gata-gata să se năruie în ea, era într-un echilibru fragil care putea să se încline în orice moment într-o parte sau alta, distrugând totul“.
Teroarea se va instala treptat. Indiciile privind viaţa ascunsă a seducătoarei Asami vor fi purtate fie de personajele introduse pentru asigurarea figuraţiei din scenele de flirt plasate într-un local select, fie sunt incluse în aluziile unui binevoitor grijuliu, având rolul de prieten al văduvului îndrăgostit. Dar atracţia şi himerele unei vieţi ireal de tihnite amorţesc raţiunea şi alungă obiceiurile cumpătării prevăzătoare. Se va termina vara indiană a visătorului Aoyama tragic? Greu de intuit! Ryu Murakami îşi lasă personajele să-şi continue jocul până la ultimul rând.
Audiţia face parte din categoria romanelor psihologice scrise pentru a te face să parcurgi cu sufletul la gură până şi ultima pagină. Nimic nu e de prisos în stilul narativ abordat. Ryu Murakami a-nsângerat fanteziile multor bărbaţi care visează la nişte asiatice docile, ori de câte ori caută un film din categoria cu multe X-uri, dar l-a stimulat pe un important cititor, regizorul Takashi Miike. Acest regizor a transformat Audiţia într-o peliculă-simbol pentru noua generaţie de artişti niponi.