Francisca anunţă, în anii ’60, cariera unui mare prozator. Nicolae Breban face parte din categoria scriitorilor ale căror mari opere sunt greu de povestit deoarece analiza psihologică, expresivitatea tăcerilor şi a monologului, schimbul de replici sau introspecţia conduc amploarea narativă spre un plan secund. Francisca este un roman ce are nevoie de un cititor meticulos, capabil să prelungească lectura până când fiecare scenă îşi epuizează înţelesurile. Multe pasaje îi dau impresia ca poate asista la un film în care multe scene au fost încetinite, iar cuvintele înlocuite de nesfârşitele tăceri apăsătoare.
Nicolae Breban preia o temă îndrăgită în perioada comunistă: atenta convertire a burghezului la credinţa oamenilor care vor să-nveţe o meserie, nu să lâncezească prin activităţi „învechite“. Totuşi, Breban se abate din clasicul traseu, prezentând un personaj atipic în randul viitorilor convertiţi. Acest personaj este Francisa, asistenta medicală din cabinetul amenajat într-o uzină. Ea provine dintr-o familie mic-burgheză. Tatăl ei a fost un preot arivist, dar apatic, iar mama ei, tot o fiică de preot care, sub faldurile moralei rigide, ascunde nişte „abateri“ de seducătoare calculată.
Francisca refuză viaţa prescrisă de o mamă dominatoare, spre deosebire de cele două surori. Dialogurile şi întâlnirile dintre mama şi amantul carismatic şi amoral, analizate, pe ascuns, de Francisca, precum şi obedienţa celor din jur în faţa unor figuri autoritare, despotice, mituite pentru a se îmbuna, aşa cum avea să găsească la şcoala din orăşelul natal, o ajută să descopere limitele unei educaţii pe care o va considera învechită, absurdă si provincială. Desprinsă de familia mic-burgheză din Ardeal, Francisca îşi va derula impresiile din copilărie şi amintirile dureroase când îl va întâlni pe Chilian, un angajat important al uzinei bucureştene unde aceasta lucrează.
Spre deosebire de Francisca, el are nişte origini „sănătoase“, ridicându-se „de jos“ pentru a-şi face un rost şi a evolua în câmpul muncii. Fiind emblema omului nou, acest self-made man în varianta socialistă, Chilian va întruchipa o lume diferită pentru tânăra crescută în rigoarea unui orăşel din Ardeal, unde tradiţia mic-burgheză alimenta rezistenţa împotriva noului regim. În romanul scris de Breban, Francisca devine o reprezentantă atipică a vechii societăţi. Ea nu trebuia, ci era deja convinsă de superioritatea noii lumi.
Chilian va fi pentru Francisca mai mult decât un iubit care o atrage tocmai prin apartenenţa la un alt mediu. Treptat, el devine confidentul pregătit să-i asculte amintirile despre o familie în care legăturile se apropiau de zona patologică. Alături de Chilian, Francisca va cunoaşte o lume total diferită de cea în care a fost educată, unde caracterele se modelează, apoi se deformează pentru a supravieţui într-un mediu artificial, cum este uzina, o ultimă destinaţie a oamenilor dezrădăcinaţi după ce şi-au părăsit satul natal pentru a deveni oameni ai muncii la oraş. Tot alături de Chilian va cunoaşte sentimentele apărute într-o relaţie densă. Îşi va da seama (sau nu) de înlocuirea firescului cu trăirile regizate mai ales de frustrările mediului din care provine fiecare.
În romanul scris de Breban nu se întâlnesc tipologii, ci medii sociale opuse. Deşi pare un studiu de caractere bine conturat din punct de vedere psihologic, romanul Francisca nu a fost considerat de marii critici numai o acumulare de tipologii născute la începutul comunismului românesc. Dimpotrivă, personajele nu au fost create numai pentru a fi reprezentantele unei anumite categorii umane, ci vocile prin care scriitorul îşi multiplică viziunea filozofică asupra umanităţii. Dialogurile dintre Chilian şi Francisca, dintre protagonişti şi alte personaje, secundare, scot la suprafaţă tulburările, întrebările dureroase şi tensiunile care animau o generaţie într-o perioadă în care se urmărea aplatizarea memoriei şi a dilemelor individuale. Francisca poate fi şi un roman-document. Analiza şi jocul ideilor se contopesc pentru a crea una dintre operele reprezentative ale literarurii române. Merită citit dacă sunteţi în căutarea unui roman aparte şi a unui scriitor care vă pune întrebări, dar vă amână răspunsurile fixe.