Frumoasele ruine (ed. Polirom) este o incursiune plină de surprize în culisele fabricii de vise a filmului hollywoodian, mustind de intrigi perfide, aventuri amoroase şi invidii mocnite. Povestea începe în 1962, în peisajul idilic de pe ţărmurile stîncoase ale Mării Ligurice, cu întîlnirea dintre efemera starletă Dee Moray şi italianul Pasquale Tursi, un tînăr proprietar de pensiune.
Pasquale, îndrăgostit de starletă, află că Dee Moray, care părea bolnavă de cancer, este de fapt gravidă. Acesta pare a fi şi motivul pentru care actriţa, venită în Italia pentru turnarea filmului Cleopatra, este îndepărtată de pe platou de către producătorul Michael Deane. Însă povestea lui Dee Moray are mai multe taine, care ies la iveală abia după cincizeci de ani, cînd protagoniştii de odinioară se reîntîlnesc în chip surprinzător şi îi implică în istoria lor pe tînăra asistentă a longevivului Deane şi pe un scriitor ratat, dornic să cucerească Hollywoodul. Cu un umor dulce-amar şi o melancolie contracarată permanent de ironie, Jess Walter urmăreşte destinele tuturor acestor personaje printr-un şir de poveşti ce alcătuiesc un tablou al destinelor umane.
Vă oferim un fragment în exclusivitate:
Tot dezbrăcat şi el, la o mie două sute de kilometri distanţă, în Beaverton, Oregon, ultima programare a zilei pentru Claire, cea de la ora patru după‑masă, nu se poate hotărî cu ce să se îmbrace. La treizeci de ani încă neîmpliniţi, Shane Wheeler e înalt, subţire şi cu o înfăţişare uşor sălbatică : o faţa îngustă, încadrată de o claie de păr şaten vîlvoi şi doi perciuni drepţi și lungi. De douăzeci de minute Shane încearcă să înjghebe o ţinută din grămada de haine azvîrlite peste tot, ca un morman de frunze uscate – tricouri cu guler şifonate, tricouri fistichii la mîna a doua, cămăşi în carouri, blugi evazaţi, blugi drepţi, blugi rupţi, pantaloni eleganţi, pantaloni de pînză groasă şi pantaloni de catifea –, dar nimic nu pare să se potrivească cu nonşalanţa de genul „prea talentat ca să‑mi pese“ care se gîndeşte el c‑ar merge pentru prima sa prezentare la Hollywood.
Shane îşi freacă absent tatuajul de pe braţul stîng – cuvîntul POARTĂ trasat cu o caligrafie gangsterească migăloasă, o aluzie la pasajul preferat din Biblie al tatălui său şi, pînă de curînd, mottoul vieţii al lui Shane : „Te poartă ca şi cînd ai avea credinţă şi ţi se va da“.
Viziunea lui era efectul unor ani întregi de seriale TV, de dascăli şi consilieri încurajatori, de medalii la concursuri de ştiinţă, de diplome de participare şi trofee la fotbal şi baschet, dar mai ales rezultatul unor părinţi atenţi şi devotaţi, care şi‑au crescut cei cinci copii perfecţi cu convingerea – ridicată la rangul de drept inalienabil – că atîta timp cît cred în ei înşişi, pot deveni orice‑şi doresc.
Aşa că la liceu Shane s‑a purtat ca şi cînd ar fi fost alergător de cursă lungă şi a reuşit să fie premiat de două ori, s‑a purtat ca şi cînd ar fi fost un elev de nota zece şi a adunat note de zece, s‑a purtat ca şi cînd ar fi avut‑o în buzunar pe o anume majoretă din trupa şcolii şi ea l‑a invitat la un chef, s‑a purtat ca şi cînd ar fi fost floare la ureche să intre la Berkeley1 şi a intrat, la fel și cu frăţia Sigma Nu, care l‑a acceptat, s‑a purtat ca şi cînd ar fi vorbit italiană şi a studiat în străinătate un an, s‑a purtat ca şi cînd ar fi fost scriitor şi a fost acceptat la masteratul de scriere creativă de la Universitatea Arizona, s‑a purtat ca şi cînd ar fi fost îndrăgostit şi s‑a însurat.
Dar în ultimul timp în această filozofie apăruseră fisuri – credinţa părea să nu mai fie suficientă – şi în perioada premergătoare divorţului cea care urma să‑i fie în curînd fostă soţie („Aşa m‑am săturat de rahatul tău, Shane…“) a aruncat bomba : pasajul din Biblie pe care el şi tatăl lui îl citau la nesfîrşit, „Te poartă ca şi cînd…“, nici măcar nu apărea în Biblie. În schimb, din cîte îşi putea da ea seama, era luat din pledoaria finală a personajului interpretat de Paul Newman în filmul Verdictul.
Nu revelaţia în sine i‑a provocat lui Shane problemele, dar vestea a părut să le explice cumva. Asta se întîmplă cînd scenariul vieţii îţi e semnat nu de Dumnezeu, ci de David Mamet : nu‑ţi poţi găsi catedră, căsnicia ţi se destramă chiar cînd trebuie să începi să‑ţi plăteşti împrumuturile pentru studii, iar
1. Universitatea California, Berkeley – una din cele mai prestigioase universităţi din Statele Unite.
proiectul la care ai lucrat şase ani de zile – dizertaţia de masterat, un volum de povestiri legate între ele, intitulat Legate – e respins de agentul literar pe care l‑ai angajat (Agentul : Cartea asta nu se leagă. Shane : În mintea ta, vrei să spui. Agentul : În limba engleză, vreau să spun.) Divorţat, şomer şi falit, cu ambiţiile literare spulberate, Shane vedea acum decizia de a se face scriitor ca pe un ocol de şase ani în drumul spre nicăieri. Trecea prin prima depresie din viaţă și nici nu mai era în stare să se dea jos din pat acum, că obişnuita POARTĂ nu‑i mai era deschisă. Mamei lui i‑a revenit responsabilitatea de a‑l smulge din starea asta, convingîndu‑l să ia antidepresive şi sperînd să‑l salveze pe tînărul încrezător şi fără griji pe care ea şi tatăl lui îl crescuseră.
— Ascultă, de fapt nu poţi să zici c‑am fost o familie foarte religioasă. Nu ne‑am dus la biserică decît de Crăciun şi de Paşti. Şi ce dacă taică‑tău a luat fraza aia dintr‑un film de‑acum treizeci de ani şi nu dintr‑o carte de‑acum două mii de ani ? Nu înseamnă că nu‑i adevărată, nu ? De fapt poate‑i chiar mai adevărată așa.
Însufleţit de credinţa profundă pe care mama lui o avea în el, precum şi de doza redusă de inhibitor selectiv al reabsorției de serotonină pe care începuse s‑o ia de curînd, Shane a avut ceea ce s‑ar putea numi o revelaţie : În fond, nu erau filmele credinţa generaţiei lui – adevărata ei religie ? Nu era sala de cinematograf templul nostru, locul unde intrăm singuri, dar de unde ieşim după două ore împreună, cu aceeaşi trăire, aceleaşi sentimente induse, aceeaşi morală ? Un milion de şcoli predau după zece milioane de programe, un milion de biserici erau lăcaşuri pentru zece mii de secte cu un miliard de predici – dar în toate mall‑urile din ţară rula acelaşi film. Şi toţi mergeam să‑l vedem ! În vara aceea, cea pe care n‑o vei uita niciodată, toate cinematografele au difuzat acelaşi ciclu de reprezentări tematice şi narative – acelaşi Avatar, acelaşi Harry Potter, acelaşi Furios şi iute, imagini pîlpîitoare ce ni se întipăresc în minte şi ne înlocuiesc amintirile, povestiri arhetipale care se transformă în istoria noastră comună, care ne învaţă ce să aşteptăm de la viaţă, care ne definesc valorile. Ce era asta dacă nu o religie ?
Jess Walter (n. 1965) este unul dintre autorii prestigioşi ai noii generaţii de prozatori americani. Născut în Spokane, statul Washington, Walter a studiat la Eastern Washington University şi a făcut carieră în jurnalism, scriind articole, eseuri şi cronici pentru The New York Times, The Washington Post şi The Boston Globe. Ca scriitor, a publicat pînă în prezent şase romane şi un volum de povestiri, care au obţinut mai multe premii naţionale, l-au propulsat în atenţia criticilor literari şi au cucerit un public larg.
Jess Walter a debutat în 2001 cu romanul Over Tumbled Graves, urmat de The Land of the Blind (2003), Citizen Vince (2005), The Zero (2006), The Financial Lives of the Poets (2009) şi Beautiful Ruins (2012). În 2013 a publicat volumul de proză scurtă intitulat We Live in Water, în care sînt incluse texte apărute în antologii şi reviste cu circulaţie naţională precum Harper’s, Esquire, Playboy, ESPN The Magazine etc.
În 2005 prozatorul a primit Premiul Edgar Allan Poe pentru cel mai bun roman al anului cu Citizen Vince, iar în 2006 s-a numărat printre finaliştii National Book Award cu The Zero. Cel mai recent roman al său, Beautiful Ruins (Frumoasele ruine), a ajuns pe prima poziţie în topul The New York Times şi a fost cotat drept una dintre cele mai bune cărţi ale anului în Esquire, The Washington Post, The New York Times şi la National Public Radio. Cărţile lui Jess Walter sînt traduse în peste treizeci de limbi, cu un succes similar cu cel avut pe plan naţional. În prezent autorul trăieşte în Spokane, în locurile sale natale.