Nu credeam s-ajung să nu mă mai satur de o carte mică. Dar mare! Scrisă cu vorbe care pot fi ale oricui, dar înșirate perfect doar de John Williams. E Stoner, (ed. Polirom) un roman care pare banal, dar e uriaș; povestea pare fără sare și piper, dar îți dai seama că are toate mirodeniile lumii și creierul și sufletul tău le gustă pe rând.
E despre destinul unui fiu de fermier sărac din America. Despre un băiat amărât care pleacă la o școală agricolă și ajunge să se îndrăgostească de litere, de cărți, de gramatică. Despre un om în al cărui suflet citește primul profesorul (mi-ar plăcea să fie așa în zilele noastre!) și vede acolo că pasiunea pentru învățătură se va transforma în pasiunea pentru împărtășirea acestei cunoașteri cu cei mai tineri. Ajuns profesor, va încerca să insufle generaţiilor de studenţi dragostea pentru lecturi, ducînd în acelaşi timp o viaţă aparent banală, care capătă însă o valoare universală.E o carte despre vocația împlinită: literatura.
Și este, pe lângă toate acestea sau pe deasupra lor, o carte despre iubire, despre multele feluri de iubire. De la cea părintească la cea pentru profesie, de la iubirea pentru pământ la cea pentru o femeie sau alta. Despre căutarea acestei iubiri, care niciodată nu e ușoară, niciodată nu îți promite că ai găsit ce trebuie sau pe cine trebuie, dar care mereu îți oferă răsplata unei experiențe, revelații și trăiri pe care altfel nu le-ai fi putut avea. E, de fapt, viaţa majorităţii dintre noi, cu conflictele, singurătăţile, izbînzile şi mai ales înfrîngerile noastre într-o lume cel mai adesea potrivnică. Stoner este o experienţă literară unică, un imn închinat literaturii care ne modelează vieţile.
Cartea lui John Williams e un fenomen rar întîlnit, mai rar decît apariţia unui mare roman; e romanul perfect, o poveste atît de bine spusă, de frumos scrisă şi într-atît de emoţionantă, încît îţi taie răsuflarea. (The New York Times Book Review)
În exclusivitate pentru voi, un fragment din Stoner, un roman pe care vi-l puteți cumpăra de la Gaudeamus:
Când era extrem de tânăr, Stoner credea că iubirea e o stare absolută a ființei la care, dacă ai noroc, poţi accede ; la maturitate, ajunsese la concluzia că iubirea e paradisul unei religii mincinoase, spre care omul ar trebui să privească cu neîncredere amuzată, cu disprețul blând al celui care a încercat‑o pe pielea lui și cu nostalgie jenată. Ajuns la mijlocul vieții, a început să înțeleagă că nu e o stare absolută, dar nici o iluzie ; o vedea ca pe o devenire cât se poate de omenească, o stare inventată și modificată clipă de clipă și zi de zi prin voință, prin inteligență și cu inima.
Orele pe care înainte le petrecuse în biroul lui, cu ochii la peisajul care licărea și se golea sub privirea lui lipsită de expresie, le petrecea acum cu Katherine. În fiecare dimineață, la prima oră, se ducea în biroul lui și rămânea acolo, agitat, timp de zece sau cincisprezece minute, apoi, incapabil să‑și liniștească gândurile, ieșea din Clădirea Jesse, traversa campusul până la bibliotecă și studia absent rafturile de cărți alte zece sau cincisprezece minute. Într‑un târziu, ca într‑un joc pe care îl juca singur, se elibera din așteptarea autoimpusă, se strecura afară din bibliotecă pe o ușă laterală și se îndrepta spre casa unde locuia Katherine.
Ea lucra adesea până noaptea târziu și uneori, când ajungea la ea dimineața, o găsea abia trezită, păstrând încă senzualitatea și căldura somnului, goală pe sub halatul bleumarin pe care‑l aruncase pe ea ca să vină să‑i deschidă ușa. În asemenea dimineți făceau dragoste chiar înainte să‑și spună vreun cuvânt, în patul îngust, răvășit și fierbinte de la somnul lui Katherine.
Trupul ei era lung și delicat și plin de energie în moliciunea lui ; și Stoner simțea cum mâinile lui stângace revin la viață la atingerea pielii ei. Uneori se uita la trupul ei ca la o comoară grozavă care‑i fusese încredințată ; își lăsa degetele lui boante să alunece pe pielea umedă, ușor rozalie a coapselor și a abdomenului și se minuna de delicatețea sofisticat de simplă a sânilor mici și fermi. Și‑a dat seama că nu mai cunoscuse niciodată trupul altcuiva ; și, mai mult, că acesta era motivul pentru care mereu considerase că o persoană nu e totuna cu trupul acelei persoane. Și și‑a mai dat seama, a știut fără urmă de îndoială, că niciodată nu cunoscuse alături de altă fiinţă intimitatea, încrederea sau sentimentul cald și omenesc de a te încredința altuia.
Ca toți amanții, vorbeau mult despre ei înșiși, de parcă încercau să înțeleagă lumea care i‑a creat.
— Dumnezeule, cum te mai doream, i‑a spus o dată Katherine. Te priveam cum stăteai acolo, la catedră, așa mare și adorabil și stângaci, și te doream ceva de groază. Habar n‑aveai, nu ?
— Nu, a spus William. Credeam că ești o domnișoară respectabilă.
Ea a râs încântată.
— Respectabilă, vezi să nu ! Pentru o clipă, a luat o mină serioasă și a zâmbit amintindu‑și. Bănuiesc că aşa îmi imaginam şi eu că sunt. O, ce respectabili ne considerăm când nu avem nici un motiv să fim altfel ! E nevoie să te îndrăgosești ca să ajungi să te cunoști ceva mai bine. Uneori, când sunt cu tine, mă simt ca târfa absolută, dornica și credincioasa târfă absolută. Ți se pare respectabil ?
— Nu, a spus William zâmbind și a întins mâna după ea. Vino‑ncoace.
Ea mai avusese un singur iubit, a aflat William ; era în ultimul an de facultate și povestea se terminase prost, cu lacrimi și reproșuri și trădări.
— Majoritatea aventurilor se termină prost, a spus ea și, pentru o clipă, amândoi au redevenit serioși.
William a rămas șocat să descopere cât l‑a surprins să afle că mai avusese un amant înaintea lui ; și‑a dat seama că ajunsese să creadă că nici unul din ei nu existase înainte să fie împreună.
— Era un băiat așa de timid, a spus ea. Ca tine, presupun, în unele privințe ; doar că era înveninat și fricos, și n‑am reuşit niciodată să aflu de ce. Mă aștepta la capătul aleii de la cămine, sub un copac mare, pentru că era prea timid să vină unde era multă lume. Ne plimbam kilometri întregi în afara orașului, unde nu era nici un pericol să ne întâlnim cu cineva. Dar niciodată n‑am fost… împreună. Nici măcar când făceam dragoste.
Stoner aproape că vedea figura fantomatică, fără nume și fără chip ; șocul i s‑a transformat în tristețe și a simțit cum îl cuprinde din plin compasiunea pentru băiatul necunoscut care, dintr‑o amărăciune neștiută, renunțase la ceea ce avea el acum.
Uneori, în toropeala în care zăcea după ce făceau dragoste, îl copleșea un fel de șuvoi lent și molcom de emoții și gânduri domoale ; și atunci nu știa prea bine dacă vorbește cu voce tare sau doar recunoaște cuvintele în care se întrupau senzațiile și gândurile.
Visa la perfecțiuni, la lumi în care ei doi ar putea fi împreună pentru totdeauna și aproape că și credea că ce visează se poate adeveri.
— Cum ar fi, a spus și în continuare a imaginat o posibilitate care nu era cu mult mai atrăgătoare decât cea în care se găseau. Era un adevăr nerostit pe care îl știau amândoi, acela că posibilitățile pe care și le închipuiau și le construiau erau gesturi de iubire și o sărbătoare a clipei pe care o trăiau împreună.
Şi nici unul nu‑și imaginase cu adevărat viața pe care o trăiau împreună. Au trecut de la pasiune la dorință şi la o senzualitate profundă care se reînnoia în fiecare moment.
— Dorință și cunoaștere, a spus o dată Katherine. Asta‑i tot de fapt, nu‑i așa ?
Una dintre cele mai fascinante cărţi pe care le veţi citi vreodată! (Tom Hanks)
Scriitor, editor şi profesor universitar, John Williams s-a născut în 1922 în Clarksville, Texas. S-a înrolat în aviaţia Statelor Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, petrecînd doi ani şi jumătate în Birmania şi India. La sfîrşitul războiului, se înscrie la Universitatea din Denver.
Debutează în 1948 cu romanul Nothing But the Night, urmat de volumul de poeme The Broken Landscape (1949). În 1960 îi apare al doilea roman, Butcher’s Crossing, o frescă a vieţii din Kansasul anilor 1870. În 1963, graţie unei burse Rockefeller, face o călătorie de documentare în Italia, călătorie care va sta la baza romanului său din 1972, Augustus. În 1965 îi apare romanul Stoner, povestea vieţii unui profesor imaginar de la Universitatea din Missouri.
Unul dintre marile romane ale literaturii americane. (Bret Easton Ellis)
O carte splendidă, de o tristeţe inexorabilă, plină de spirit şi de rafinament. (Nick Hornby)
Intrat în atenţia publicului după aproape jumătate de secol, romanul devine un fenomen editorial internaţional, traducerea în limba franceză fiind semnată de celebra scriitoare Anna Gavalda. Romanul Augustus, care înfăţişează Roma din timpul împăratului Octavian Augustus, a primit prestigiosul National Book Award, alături de Himera de John Barth. John Williams a murit în 1994, înainte de a termina cel de-al cincilea roman al său, The Sleep of Reason.