Prima zi de Gaudeamus înseamnă, la fiecare ediție, reîntâlnirea dintre editurile și oamenii care vin să-și vândă cărțile și cititorii pasionați, care așteaptă astfel de evenimente cu sufletul la gură (știu, nu mai sunt atât de mulți, dar cum speranța moare ultima…).
Anul acesta parcă sunt mai multe edituri mici care au avut curajul să parieze pe întâlnirea față în față cu cititorii și pe promovarea directă a producțiilor lor editoriale. Veți găsi un târg care pare mai ofertant, mai bogat, dar asta doar pentru că la parter, în centru, standurile sunt puțin altfel poziționate și amenajate, iar inelele sunt mai ocupate.
La deschidere, Vladimir Epstein a spus că Gaudeamus 2012 începe în condiţii „nu tocmai fericite pentru cultura scrisă“. Mie mi se pare un mesaj pozitiv, pentru că anul trecut, tot domnul Epstein spunea că e un miracol că mai avem acest târg.
Cred că sunt în jur de 370 de standuri de edituri și încă vreo 50 de standuri de delicatese, ceaiuri, jucării, cadouri, filme, muzică, antichități, pictură ș.a. Anul acesta veți vedea și un stand atipic, dedicat istoriei tiparului, și unul dedicat memoriei deținuților politici, precum și expoziții de fotografie și carte. Vă mai puteți delecta cu volume italienești, rusești, moldovenești.
Probabil vă întrebați câți vizitatori au fost în prima zi de târg. Puțini, ținând cont de faptul că Gaudeamus e cel mai mare târg de carte din România. Un număr rezonabil, dacă ne gândim că la prânz erau culoarele pline și la standuri deja se recomandau titluri și se făceau primele tranzacții.
Până acum au fost organizate 72 de târguri de carte sub marca Gaudeamus, cu peste 2.000.000 de vizitatori în total. Media târgului de la București este de 80.000 – 100.000 de vizitatori/ediție. Nici prea mult, nici prea puțin, într-o țară care se lăuda, conform ultimelor statistici (vechi de vreo șapte ani) cu un consum de o carte/an/locuitor. Bănuiesc că poți să susții că ai citit o carte pe an și dacă lecturezi, zi de zi, câteva etichete de sticle, timp de 365 de zile. O chestiune de poziționare și de preferințe de lectură, până la urmă.