Șantajul este cel mai recent roman al lui Grisham tradus în România și e un pic diferit de celelalte cărți ale sale. Nu e despre o victimă a sistemului judiciar american, sau nu chiar…Nu e despre vreun fugar, care are un trecut de care se rușinează și o conștiință proaspăt trezită…nu chiar în forma asta. E despre un fost avocat închis de federali pentru că a fost amabil cu un client șnapan și acum trage ponoasele excesului de bune maniere într-un lagăr pentru condamnați mai puțin periculoși. Malcolm Bannister e negru, inteligent peste medie și al naibii de hotărât să învingă sistemul cu propriile lui arme.
Acum vreo 15-20 de ani îmi plăcea Grisham. Cele mai recente romane ale sale mi s-au părut niște rețete comerciale menite să îi păstreze capitalul de cititori de pe mapamond. Dar Șantajul e un pic altfel. Are mult mai puțină documentare judiciară și mai multă ficțiune – e mai introspectiv decât toate celelelate cărți ale sale la un loc. Și e plăcut să afli că Grisham poate să scrie și așa.
Totuși, e un roman duplicitar. Prima parte respectă tiparul clasic Grisham: avem un bărbat în detenție, care caută soluții de scăpare. Dar după primele capitole, deținutul cuminte se transformă într-un strateg șmecher care se joacă de-a hoții și vardiștii cu agenții federali, scrie mesaje ireverențioase șefului FBI, cucerește o femeie superbă – pe care și-o face parteneră în jocul cu federalii – și construiește un scenariu genial prin care își curăță cazierul, capătă o identitate nouă și se și îmbogățește.
Totul pornește de la Regula 35, care spune că dacă un infractor condamnat ajută la soluționarea unui caz penal mai grav, este îndreptățit la reducerea sau comutarea pedepsei și la un pachet suplimentar în limitele legii (adică o identitate nouă, dacă e vorba despre un caz grav, recompensa oferită de autorități ș.a.). Iar Malcolm le bifează pe toate.
Susține că știe cine l-a ucis pe judecătorul federal Ray Fawcett, apoi că are detalii în plus și scuze, dar parcă primul asasin nu e chiar el…și apropo, judecătorul ăla era el însuși un corupt…iar dacă presa ar afla, sistemul judiciar federal ar fi cutremurat din temelii. Obține o identitate nouă, o operație estetică asortată noului nume, o slujbă în administrația americană (dar e atât de plictisitoare încât o lasă la scurt timp). Apoi joacă rolul unui producător de filme documentare ca să-l atragă în curse pe adevăratul asasin al judecătorului și să afle unde a ascuns el lingourile de aur scoase din seiful încăpător al magistratului.
V-am zis cam multe…așa că încercați să uitați tot ce ați citit acum și dați o șansă unei noi lecturi de vacanță, marca John Grisham. Enjoy!