David Lodge (să nu-l fi citit ar fi o crimă comisă față de timpul vostru liber: Schimb de dame, Meserie!) a scris o biografie romanţată a marelui H.G.Wells: Bărbatul făcut din bucăţi. Jocul de cuvinte pe care mizează Lodge e imposibil de tradus în română: a man of many parts înseamnă „un om cu multe talente, aptitudini“, dar parts e şi prescurtarea de la private parts. Lodge are miză dublă: să readucă în atenţie un scriitor uitat, deşi încă foarte popular – unii clasici cu atât mai necitiţi cu cât sunt mai cunoscuţi –, dar şi să supraexpună mai ales o anumită dimensiune, viaţa intimă, aventurile amoroase, lupta (chiar politică, din Societatea Fabiană) pentru liberalizarea amorului. H.G.Wells nu e expus de Lodge chiar ca în ziarele tabloide englezeşti pe care scrie câteodată „exposed!“.
Abia acum vreo trei decenii cititorii lui Wells au putut să-şi facă o idee clară despre complicata sa viaţă amoroasă, atunci când au fost publicate scrieri intime despre amante, iubiri mai mult sau mai puţin răzleţe (nu au fost doar scriitoare cunoscute sau fiicele unor prieteni celebri, ci multe alte pasiuni cu combustie rapidă – inclusiv o secretară a lui Maxim Gorki). Aspiraţiile lui Wells la o lume în care amorul să fie liber erau cunoscute mult înainte, din unele romane sau articole ale sale. Dar de un imens număr de cititori nu e perceput în cheia asta, el e văzut pentru totdeauna ca părintele Maşinii timpului sau al Războiului lumilor.
David Lodge ia fapte biografice bine verificate şi completează lacunele în manieră ficţională. Stilul e periculos – nu ştii niciodată ce e real şi ce nu, dar am încredere în Lodge că o face cum trebuie (e şi critic şi teoretician literar, are instrumentele şi a dovedit deja în unele cărţi că poate să analizeze serios fapte istorice). Până la urmă, rezultatul e interesant. Avem drept personaj o personalitate covârşitoare, cu o influenţă incredibilă asupra unei generaţii, personaj care pare tot timpul preocupat să-şi aranjeze o viaţă erotică dezinhibată. A fost căsătorit de două ori şi de două ori a dat greş la capitolul „compatibilitate sexuală“; cu a doua soţie a stabilit o înţelegere, un aranjament pentru tolerararea aventurilor extraconjugale. El avea voie să aibă amante, cu condiţia ca Jane, soţia, să ştie, ba chiar uneori să-şi dea acordul (ce surpriză, contractul nu era valabil şi invers, Jane nu avea voie să facă acelaşi lucru). Amantele curg cu tot atâtea complicaţii sociale, cu tot atâta durere şi zbucium (mai ales de partea feminină) la pachet. Amestecul de ipocrizie, luptă sinceră pentru diverse idei eliberatoare ţine perfect povestea.
Utopistul Wells a pierdut pariuri unul după altul, cel mai important fiind miza sa că ştiinţa va face în mod necesar lumea mai bună. Reproşul lui Orwell era că optimismul incurabil insuflat de Wells unei generaţii întregi de cititori ducea de fapt la încredere iresponsabilă în tehnică şi progres. Dorinţa lui H.G. de a câştiga pentru sine şi pentru omenire o viaţă sexuală ceva mai liberă a dus până la urmă o intuiţie ceva mai realistă: lumea s-a eliberat sexual cu mai mare sârg decît a făcut-o în zona socială prin intermediul ştiinţei sau politicii.
Lodge trece precipitat cu povestea de la o amantă la alta (au fost peste o sută, cum spunea H.G. la un moment dat, deci, evident, biograful s-a oprit la capitolele importante) împreună cu personajul său, dar mai face un lucru important – reaminteşte opere uitate, realităţi antebelice ignorate acum. Wells e prezent printre noi în mod constant – a devenit şi un star al Hollywoodului în ultima jumătate de veac – dar a fost folosit de fiecare artist ca un vehicul pentru principalele obsesii. Şi e cu atît mai amuzant să vezi cum Spielberg, de exemplu, îi foloseşte romanul Războiul lumilor pentru a descoperi rezistenţa şi reîntregirea familială în faţa apocalipsei. Iar Lodge i-a folosit viaţa şi opera pentru a scoate la iveală lupta pentru amor liber.
Wells, autodidactul mic de stat şi plin de intuiţii geniale, ne e oferit de Lodge într-o cheie aparent comercială (sex, aventură extraconjugală etc). Nu e chiar aşa pentru că sexul nu e doar sex, e doar un ingredient în marea maşinărie socială. Una e să spui că vrei o omenire în care sexul liber să domine, alta e să treci la treabă într-o epocă deloc pregătită – pentru că diferenţa între un banal libidinos scăpat periodic de sub control şi un luptător pentru eliberare sexuală se estompează uneori. Lodge jonglează bine cu cele două dimensiuni.