Începutul îndoielii, sfârşitul iubirii

Romanul Thera încheie trilogia din care fac parte Soţ şi soţie şi Viaţa amoroasă. Aceeaşi temă străbate cele trei romane: tensiunile din relaţiile de cuplu. În Thera, conflictul dintre valorile tradiţionale şi viziunea modernă asupra libertăţii feminine sunt noua sursă a dilemelor apărute în viaţa protagonistei. Dacă în Soţ şi soţie femeia era chinuită de îndoială şi îşi refuza dezinvoltura, în Thera, personajul feminin îşi îngăduie ruptura de un mediu sufocant.

Ella, personajul central din Thera, şi-a ales o meserie prin care a descoperit lumile din trecut. După o căsătorie obositoare, ea va fi nevoită să devină arheologul unei libertăţi personale îngropate în copilărie. L-a întâlnit pe Amnon, un arheolog renumit şi a măgulit-o atenția lui. La zece ani de la nuntă, Ella nu se mai simte un obiect valoros peste care se revărsa fascinaţia lui Amnon. Dimpotrivă, iubirea lui se transformă într-o obsesie, gesturile erotice ascund o insistenţă maladivă, iar cuplul devine un joc intimidant. Contrar tuturor aşteptărilor, Ella decide să divorţeze.

Divorţul înseamnă, pentru Ella, regăsirea şi eliberarea unei feminităţi îngropate în deşertul nefericirii în doi. Amnon devine un străin ameninţător, de care o leagă un fiu. Un fiu pe care vanitatea unui soţ obişnuit să-şi domine partenera îl scindează. La început erau trei, nedespărţiţi în tabloul căsniciei ideale, iar acum sunt patru: Ella, Amnon, fiul Ellei şi fiul lui Amnon. Câmpul de bătălie este minat, iar exploziile devin implozii surde şi dureroase. Amnon este agresiv şi vrea să ameninţe relaţia mamă-copil, iar Ella îşi reprimă dezgustul pentru a putea accepta mai uşor partea din Amnon păstrată în fiul ei, alcătuind întregul necesar dezvoltării umane.

Ella devine simbolul femeii condamnate, încă din copilărie, de un tată misogin, aprobat frenetic de consoarta supusă. Ella devine o Evă modernă, exclusă din paradisul familial după ce-a muşcat din fructul îndoielii. S-a îndoit de fericirea conjugală, de perfecţiunea unui soţ admirat cândva şi, mai ales, de morala habotnicilor. Unde încep dilemele se termină o mentalitate primitivă, în zorii unei libertăţi asumate. Iar lungul drum al Ellei către libertate este pavat cu sincere intenţii, acuzaţii şi temeri.

Thera este un roman care a depăşit graniţele culturale. Nu este romanul unei militante gălăgioase. Nu despre feminism este vorba, ci despre demnitatea unei femei prinse în capcana unei societăţi debusolate, la cumpăna dintre vechi şi modern. Dificultăţile protagonistei sunt prezentate printr-o captivantă analiză psihologică. Thera este genul de roman pe care îl parcurgi lent, fiecare paragraf devenind o înlănţuire de ecouri afective.