Pentru Harri, totul e greu. Dar vocea lui, care spune povestea străzii și a supraviețuirii în cartea Și porumbeii vorbesc englezește, este atât de dulce, de pozitivă și de copilăroasă, încât toate nenorocirile și nedreptățile vieții încep să pară ușoare.
Harri își amestecă nuanța africană a pielii într-un cartier londonez cu nuanțele diverse ale celorlalți locuitori, vecinii
săi, pe care încearcă să-i accepte și să-i îndrăgească așa cum sunt ei. Harri vine din Ghana, cu mama și sora lui, și este un exemplu de toleranță, de normalitate și de nevinovăție, deși are prieteni golănași, deși vorbește cam spurcat, deși deschide zilnic ochii asupra unor orori pe care încearcă să le asimileze și, deopotrivă, pe care încearcă să le respingă instinctiv, din spirit de autoconservare, nedându-le importanța cuvenită.
Harri e prietenul porumbeilor care zboară liberi în cer și al cuțitarilor lăudăroși de pe pământ. Ține cu echipa de fotbal Chelsea, la fel ca și băiatul înjunghiat mortal în stradă, a cărui imagine îi rămâne lui Harri pe retină, obsesiv, dar nu la modul morbid. Harri, puștiul ghanez, vrea să-i facă dreptate băiatului ucis de lama ascuțită și începe propria lui investigație detectivistică. Căci polițiștii par depășiți sau indiferenți. Moștenire africană, Harri aleargă cu pantofii săi de sport cumpărați de la colțul străzii, fuge de ceea ce este și, în același timp, fuge ca să se întâlnească pe sine într-un univers primitor și nu prea, dar care, cu lipsurile și duritățile sale, este mai sigur și mai călduros decât Ghana sa natală.
Cu alte cuvinte, Harri se mulțumește pe dinafară cu puțin, iar pe dinăuntru trăiește, cu intensitate și sensibilitate, toate momentele care țin de copilărie, de existență, de îndrăgosteala copilărească, de absența unei jumătăți a familiei sale, care a rămas pe continentul negru.
Alegerea autorului de a scrie din perspectiva copilului dă volumului un aer de naivitate, de candoare și de sinceritate care ridică nivelul poveștii cu cel puțin două stele. S-au mai scris cărți prin ochi de puști sau de puștoaică, dar aceasta are în plus o doză de tremur, un strop de sensibilitate și un puf de onestitate care fac întreaga creație mai pură și mai directă.
Este o istorie de coming of age, căci, între porumbel și ancheta sa periculoasă, Harri învață să crească în lumea sălbatică din marele oraș. Este o poveste despre adaptare, despre abandonare și despre cucerire, despre prietenie și despre familie, despre descoperiri ciudate și dureroase ale comorii și poverii care înseamnă viață.
Această carte reprezintă o speranță. Speranța că, dacă ești bun la suflet, empatic și isteț, ai totuși un loc și o șansă în lumea rea și potrivnică sufletelor delicate și sensibile. Uneori trebuie să te împietrești puțin ca să reziști. Dar nu e nimic rău în asta. Harri știe mai bine, căci el e bogat în modestia sa. Are două lumi și în amândouă devine expert. Lumea de afară, de pe stradă, unde crima nici măcar nu mai este știre, și lumea dinăuntru, unde porumbelul vorbește și imaginația își face treaba, constant și benefic.