Când eram prin clasa a III-a am început să țin primul jurnal de lectură. Primisem o agendă frumoasă, îmbrăcată în mătase și eram foarte mândră să o port peste tot. Iar ca să am motivația însoțirii mele permanente cu frumosul obiect, i-am dat o destinație evidentă: a devenit purtătoarea pasiunii mele principale, lectura.
Așa am început o călătorie printre cărți și citate, printre autori și colecții, la care nu am renunțat niciodată și pe care o voi părăsi la moarte.
Nu mai știu exact momentul în care m-am îndrăgostit de cărți. Ar putea fi poveștile străbunicii, lecturile de seară ale mamei, istoriile inventate de unchii mei sau toate la un loc.
Când am intrat în clasa întâi știam să citesc și mă cam plictiseam la „Ana are mere“. Învățătorul mi-a dat voie să îmi aduc o carte de acasă, așa că mai „furam“ câte o pagină în timpul orelor. Tot de atunci, asociez lectura cu sunetul viorii, pentru că învățătorul nostru ne cânta când avea chef, nu conta că suntem la ora de matematică, la abecedar sau la cunoștințe despre natură. Enescu, Chopin, Mozart…
De-a lungul gimnaziului și apoi la liceu am continuat jurnalele de lectură. Am adunat un teanc impresionant – acum e în păstrare la mama, care se minunează cât de lipsită de metodă era selecția mea de lecturi. Dar cred că nu avea cum să aibă un fir roșu câtă vreme și eu eram în căutarea autorilor pe care să-i numesc mai apoi preferați.
De fapt greșesc, firul roșu a fost și va rămâne pasiunea pentru cărți. Și nu mă sfiesc să recunosc că îmi place să încerc orice în materie de lectură. Mă amuză demoazelele prețioase care nu citesc chick-lit, dar nu-s în stare să numească trei clasici și doi contemporani. Sau spilcuiții care citesc „numai business“ și nu știu cine e Adam Smith. Ori cei care se laudă cu lecturile practice, aplicabile imediat în cotidian – dar când să treacă la fapte îi apucă lenea.
O pledoarie pentru jurnalul de lectură găsiți în Wall Street Journal, dovadă că adevărații oameni de afaceri nu citesc doar grafice de creștere a vânzărilor. De fapt, dacă ne gândim bine, fiecare mare om de afaceri are o cultură generală solidă și un program foarte ordonat de lectură. Restul sunt doar amatori infatuați care consideră lectura o pierdere de timp… Dacă ar citi, poate ar găsi soluții mai inteligente în situațiile de criză.
Și un ultim argument în favoarea jurnalului de lectură: poate fi un exercițiu frumos de istorie personală. Te simți bine când vezi cât ai citit și te gândești că plăcerile tale livrești sunt inepuizabile, căci într-o viață de om cuprinzi prea puțin din frumusețea pusă în cărți de-a lungul vremurilor.