Despre Konrad Lorenz sunt sigură că au auzit mulți oameni. Sper chiar că unii profesori de psihologie sau de biologie le-au vorbit copiilor la școală de etologie și de celebrele gâște ale lui Lorenz. Chiar pe coperta acestei cărți, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, este figura lui Lorenz între trei gâște.
Deși este publicată pentru prima oară în 1973, anul în care Konrad Lorenz a luat Premiul Nobel pentru medicină și fizioloogie, cartea este mai interesantă acum, când problemele omenirii sunt acute, mult discutate și vizibil mediatizate.
Drept prefață a cărții a fost ales un text cu un titlu simpatic Un optimist cuvânt înainte, scris de autor pentru a aduce niște rectificări unei prelegeri omagiale ținute de el. În acest text găsim crezul minunat al lui Konrad Lorenz:
„Ar fi o aroganță să credem că ceea ce noi înșine știm cu certitudine nu poate fi făcut și pe înțelesul celor mai mulți oameni…Orice pericol își pierde considerabil din capacitatea de a ne îngrozi dacă îi sunt cunoscute cauzele“.
Konrad Lorenz susține cu tărie că suprapopularea stă la baza multor nenorociri ale omului, că „înmulțirea fără măsură a omului se face vinovată“ de multe dintre fenomenele despre care el discută. Marile orașe moderne au schimbat în mod cutremurător psihologia oamenilor. Și acesta este un adevăr pe care Lorenz, ca psiholog, îl 
arată cu degetul pentru a explica de ce trăim o epocă a dezumanizării exprimată prin modificarea relațiilor interumane, dar și prin ceva mult mai grav, și anume declanșarea unor comportamente agresive. Nu este legat numele lui Lorenz de agresivitatea animalelor înghesuite și de regăsirea acestui efect la om?
Ruina ecologică care ne amenință din ce în ce mai mult se datorează vandalismului omului asupra naturii vii, omul considerând că resursele biologice sunt inepuizabile. Nimic mai fals! Resursele biologice sunt limitate. Ele trebuie folosite cu prudență, ceea ce omul modern n-o face.
Lorenz explică în fraze simple care sunt daunele sufletești ale omului modern. Ele sunt lăcomia orbitoare de bani și graba extenuantă. Frica este cel mai important factor de subminare a sănătății omenilor moderni. Ce motivații îi aduc pe oameni în situația de a-și dori cu lăcomie bunuri și poziții ierarhice superioare, se întreabă Lorenz, afirmând că psihologii încă nu au reușit să analizeze aceste aspecte ale personalității.
Convingătoare și extrem de interesante, ușor de înțeles sunt paginile referitoare la criminologie și la modului în care noi asimilăm dualitatea cauzelor comportamentelor criminale: este vorba despre genetică sau despre educație? Care este relația între natura instinctuală a omului și cultură?
Lorenz pledează pentru a nu desconsidera tradiția moștenită și a ameliora distanța între generații care, vedem și acum după atâția ani de la apariția cărții, devine din ce în ce mai îngrijorătoare.
Multe teme ale acestei cărți sunt foarte actuale, ca de pildă lipsa modelelor în formarea tinerilor, democratizarea relațiilor între părinți și copii care duce la pierderea respectului și la incapacitatea celor tineri de a aprecia superioritatea omului matur. Lorenz pledează pentru avantajul structurii ierarhice în formarea personalității copilului, arătând că ierarhia este naturală. Nu o vedem astăzi la animale?
Cartea se încheie cu un rezumat, fiind prezentate foarte succint cele opt procese diferite care amenință cu dispariția speciei umane. Ele sunt interdependente, atât de interdependente încât efortul lui Konrad Lorenz de a ni le arăta pe înțeles ar trebui să ne trezească speranța. Oare?