O definiție a crimelor de onoare ar putea fi asta: sunt acte de răzbunare, în general soldate cu moarte, realizate de membrii bărbați ai unei familii, împotriva femeilor din aceiași familie, presupuse că ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului.
Mai grav este însă că simpla prezumție că o femeie a adus rușinea asupra familiei sale este suficientă pentru a aduce o amenințare asupra vieții ei. Amnesty International adaugă și că în cazul onoarei, iertarea nu este posibilă. Femeile suspectate de asemenea fapte, nu se pot apăra iar membrii familiei nu au altă alternativă în fața societății decât să îndepărteze pata ce le-a atins onoarea prin atacul asupra femeii în cauză…
Despre o astfel de crimă este vorba și în cartea Onoare a scriitoarei Elif Shafak. Pentru că Elif ne poartă pe urmele unei familii kurdo-turcă ai cărei membri (chiar dacă trăiesc în Anglia) sunt încă legați de satul lor natal și obiceiurile lui de lângă Eufrat.
Deși subiectul este unul delicat, Onoare se citește ușor și e o carte perfectă pentru vacanță fără să fie însă facilă.
Cele două personaje principale în jurul cărora se petrece acțiunea sunt gemenele Pembe și Jamila, două fete identice din punct de vedere fizic ale căror destine diferite întâmplător se întrepătrund dramatic departe de satul lor de lângă Eufrat, în civilizata Europă și ai spune – la adăpost de vechile cutume. Iar teoria de odinioară a mamei lor potrivit căreia în viață, ca femeie, poți fie să câștigi, fie să pierzi – pentru femei nu există cale de mijloc – este demonstrată fără drept de echivoc.
„Totul e rânduit astfel pentru că femeile erau făcute din batist subțire, pe când bărbații erau tăiați din stofă groas, întunecată. Așa îi croise Dumnezeu: unul mai bun decât celălalt“.
Acesta devine și în mintea și conștința celor două gemene un fapt, un adevăr, de necontestat de către muritori și deși nu-și dau seama de asta, destinul lor este influențat de felul în care-și construiesc ele însăși viața în jurul acestei norme impusă de societatea misogină în care au crescut.
În Onoare sunt și personaje secundare complexe așa cum este și Tobiko, o rebelă care se îmbracă doar în negru (Shafak a declarat în câteva interviuri că și garderoba sa este alcătuită doar din haine negre). Deși la prima vedere nu pare așa, Tobiko este într-un fel la fel de captivă în lumea squatterilor cum este Pembe în cea tradiționalistă.
Tobiko și Pembe mai au în comun ceva ce poate vă aminti de propriile mame, mătuși, poate chiar de voi înșivă. Amândouă femeile ascultă Abba deși prima este considerată un fel de preoteasă punk și ascultă Take a chance on me doar pe furiș și pretinde că muzica trupei i se pare ușor ieftină.
Un alt personaj căruia Shafak i-a împrumutat din propriile ei trăsături este Elias, un bărbat un sfert grec, un sfert libanez, un sfert iranian și un sfert canadian. Un om care se simțea străin peste tot deși era cumva de pretuindeni. Așa cum se consideră scriitoarea însăși. Născută la Strasbourg, locuind în Europa și America pe parcursul timpului, în prezent împărțită între Istanbul și Londra. Cu puțin timp în urmă declarase pentru ziarul The Independent că își percepe propriul internaționalism ca pe un compas: „un picior al compasului se află într-un punct fix – în cazul meu acesta este Istanbulul. Celălalt picior al compasului execută un cerc uriaș, extins, în jurul punctului fix iar eu mă simt precum un suflet global, un cetățean al lumii întregi“.