Când cotrobăim uneori prea adânc în vieţile necunoscuţilor de lângă noi, ar trebui să ştim că secretele au colţi. Micuţele comori au poveşti care ar trebui să le rămână ataşate doar lor, să nu mai scoată capetele în realitate, ca nişte mici monştri lacomi şi încrâncenaţi.
Flan este o femeie dintr-o suburbie modestă americană, care are ca meserie, dar şi ca pasiune, achiziţionarea unor cutii cu obiecte care au aparţinut altor personaje şi, apoi, vânzarea la bucată a suvenirurilor care însemnaseră cu siguranţă mult pentru alţii. Organizează mici târguri în faţa casei. Aşa e universul ei, nu foarte larg, nu foarte spectaculos, între un soţ un strop dificil şi doi copii mici, iar bucuria ei principală este să deschidă cu nesaţ cutiile cu surprize şi să se minuneze de conţinutul lor. O viaţă care încearcă să reintre în normal, după atacurile de la 11 septembrie 2001, chiar în zilele în care lumea se rearanjează.
Pasiunea lui Flan pentru secrete o face să devină interesată şi de perechea de vecini afghani, izolaţi, singuratici, şi mai ales de femeie şi de burka ei. Chipul mereu acoperit se preschimbă pentru Flan în cel mai aprig păzit secret al cartierului. O enigmă ce trebuie dezgropată şi dezlegată. Misterul din casa de alături, al unei familii care nu se integrează deloc în peisajul tovărăşesc al cvartalului, o casă din care nimic nu evadează, în afara mirosului înnebunitor de mâncare asiatică.
Condimentat în permanenţă cu umbra poetului Walt Whitman, romanul lui Gayle Brandeis ia o întorsătură captivantă când unul dintre copii este lovit cu maşina de Sodaba, nevasta afghană cu faţa necunoscută. Această ocazie nefericită îi deschide lui Flan poarta către o amiciţie nesperată cu neobişnuita vecină, prietenie pusă la încercare de acuzaţiile de terorism aduse soţului Sodabei.
Da, această carte vorbeşte despre teamă, prejudecăţi, îndoială, curiozitate, speranţe sufocate într-un cartier de oameni obişnuiţi, dar tonul ei este sprinten, amuzant şi, pe alocuri, plin de senzualitate. Da, vorbeşte despre epoca de după 9/11, ziua care a sucit istoria din ţâţâni şi a umplut-o de priviri suspicioase pe sub sprâncene şi de tremur. Despre obsesii, paranoia şi alte mici afecţiuni psihiatrice care nu ne lasă să trăim cu seninătate doar în viaţa pe care o cunoaştem. Despre sine, despre sensuri şi despre ascunzişurile acestora. Vorbeşte despre cum reuşim uneori contraperformanţa de a ne limita singuri, în întrebarea constantă „Unde mama dracului trece timpul şi ce s-a ales de visele mele?”. Despre cât e de dificil să ţii în căuşul palmelor o familie, s-o ocroteşti, s-o echilibrezi şi să-i oferi siguranţă şi confort. Despre răspunsurile pe care le cauţi în propria existenţă şi care se arată, de cele mai multe ori, mai surprinzătoare decât curiozităţile (satisfăcute sau nu) despre cei mai exotici şi potenţial periculoşi vecini.
Licitaţia lui Flan descrie, folosindu-se repetat de tema misterului înnodat şi deznodat, o realitate socială acută a anilor de început a noii ere nord-americane. Rolul de a te autodescoperi în acel amalgam de senzaţii, de personaje, de direcţii, putea fi, probabil, la fel de greu ca acela de a găsi un anume obiect important într-o cutie sigilată cu încăpăţânare şi, mai ales, plină cu amintirile din trecutul altcuiva.
UPDATE: Chiar azi am remarcat că, prin misterioasele (încă pentru mine) căi ale Internetului, autoarea Gayle Brandeis a găsit recenzia de pe elefant.ro. Şi-a tradus-o cu Google Translate şi şi-a exprimat bucuria pe Twitter. De pe Twitter, de fapt, am cules şi eu această bucurie şi i-am scris, impulsiv şi extuziast, lui Gayle, cu care mi se pare că am multe lucruri în comun – publiciste, autoare de roman, mame de copii născuţi amândoi în 2009. Gayle mi-a răspuns aproape imediat. Este o fiinţă caldă, deşteaptă foc, cu o strălucire interioară pe care o observi imediat. O să păstrez legătura cu ea, este un om cu adevărat frumos. Dacă vreţi, puteţi şi voi s-o descoperiţi aici: http://www.gaylebrandeis.com.