N-am citit niciuna dintre cărțile lui Stieg Larsson, dar am vrut să văd ce scrie femeia care a trăit cu el 32 de ani și care nu beneficiază de niciunul din drepturile de succesiune de după moartea lui.
Cartea Evei Gabrielsson, Millennium, Stieg și eu e ca un strigăt “Bagați-mă în seamă! Am fost aici când a creat Larsson celebra trilogie, am și eu contribuția mea, vreau și eu ceva din ea.” Nu zice chiar în cuvintele astea, dar în fiecare capitol găsești nenumărate dovezi de acest tip.
Eva Gabrielsson e o arhitectă suedeză, feministă, eseistă și, din când în când, colaboratoare la revista pe care o susținea financiar Larsson și care promova drepturile omului.
Eva i-a fost parteneră de viață lui Stieg Larsson pe toată durata vieții lui (deși suspectez și ceva despărțiri pe care doamna Gabriellson le expediază într-o propoziție), a trăit cu el în condiții foarte grele (banii pentru opera lui Larsson au venit după moartea acestuia și s-au dus la familia lui), a suferit când naziștii le-au făcut probleme pentru că Larsson lupta activ pentru drepturile omului. A făcut multe sacrificii și când a trebuit să culeagă roadele, a rămas fără nimic. Așa că a acumulat ceva frustrări. Iar ele se simt în fiecare pagină din cartea sa.
Exista momente în care Eva Gabrielsson e atât de îndârjită să arate că și ea a avut o contribuție la aceste romane, încât exprimarea e mai mult decât centrată către sine: “Eu, personal, am tradus această carte.” (Nu știu dacă a fost o opțiune de traducere a lui Doru Mareș, sau dacă așa era în original, dar apare de câteva ori “eu, personal,…”)
Cartea Millennium, Stieg și eu e marketată ca o biografie a lui Larsson scrisă de cea care i-a fost alături, în realitate însă ea e o trecere în revistă cronologică asupra unor evenimente, întâmplări, întâlniri care l-au inspirat pe autor pentru trilogie. Pentru fanii Millennium e aur curat, pentru că sunt detalii suculente despre punctul de plecare al unui anume personaj, a unei adrese cheie din carte etc.
Pentru cei care vor să citească romanul ca pe o biografie, lucrurile se schimbă. Cartea e rece (nu există nici o secvență care să descrie căldura și armonia cuplului), nu sunt detalii personale emoționante.
N-are nici măcar o structură elaborată; e un jurnal al amintirilor despre puncte de inspirație pentru trilogie, relatate cronologic, n-are nimic din căldura care te-ar convinge că Eva și Stieg au fost un cuplu fericit.
Așa că ipoteza care-mi rămâne pentru “de ce am scris această carte” e una care ține, din nou, de bani: bănuiesc că doamna Gabrielsson a primit bani frumoși de la editorul său și, dacă n-a putut recupera din drepturile de autor ale partenerului său de viață, poate cel putin să facă propriii bani folosindu-se de ceea ce a trăit alături de el.
Mai ales că, dincolo de așa-zisa biografie, cartea e o bucurie pentru zecile de milioane de fani Millennium: e întotdeauna savuros să afli despre personajele tale preferate că au fost insipirate de oameni care mai trăiesc.
Titlul original al cărții este There Are Things I Want You To Know About Stieg Larsson and Me, iar descrierea autoarei este: “o carte despre doliu, despre despărțirea de un prieten”. Nu pot să nu remarc numele de sucess (Larsson) în titlu, care e un impuls imens la vânzare. Pentru cei care știu cartea lui Joan Didion A Year of Magical Thinking, despre doliul pe care l-a ținut după moartea soțului ei, descrierea făcuta de Gabrielsson e barbară. Dar fiecare tip de cititor trebuie să-și găsească o carte potrivită.
P.S. Pentru mine, acesta este cartea unei femei disperate și triste. O femeie care vrea să-și recupereze memoria și, mai ales, orgoliul. Doar că, în mintea mea, nevestele de artist sunt în cuplu ca să-și susțina bărbatul și să-i creeze ambientul emoțional și creativ propice. Și-ar trebui să facă asta din dragoste, nu ca să vrea ceva în schimb. Iar doamna Gabrielsson nu m-a convins la capitolul dragoste.