Aşa cum orologiile curgătoare şi Girafa în flăcări (Dali), grădinile bizare ale lui Miro, siluetele din imaginaţia lui Oscar Dominguez, personajele fantastice ale lui Remedios Varo sau miresele zburătoare ale lui Chagall au devenit emblemele picturii suprarealiste din spaţiul european, tot aşa opera Nadja este considerată un manifest suprarealist deghizat în proză experimentală.
Autorul cărţii, Andre Breton, este numit parintele Suprarealismului. Nu puteai face parte din acest curent răspândit în Parisul interbelic de artiştii catalani fără să-i fi intrat în graţii.
Breton a facut parte din cercul artiştilor pentru care sursa dezinhibării creative a fost explorarea inconştientului. Psihiatru de meserie, Andre Breton a fost influenţat de psihanaliza şcolii freudiene, aspect reflectat şi în maniera de-a interpreta fragilitatea personajului său. Aşadar, pentru cei care au respins pictura suprarealistă mai ales din cazua unei aşa-zise imagini deformate a lumii, greu de interpretat raţional, Nadja este un ghid spre un curent artistic orientat mai mult spre lumea necunoscută a inconştientului, de unde răsar fantasme, vise, forme şi amestecuri picturale ciudate, dar benefice pentru arta modernă.
Cine este Nadja? În acest roman experimental, Breton, deghizat într-un narator, păstrează misterul. Ştim ca i-a fost muză şi admiratoare. S-au întâlnit pe una dintre străzile boeme ale Parisului şi au continuat o idilă plină de frământări. Nadja era o femeie considerată fragilă din punct de vedere afectiv, clasica pacientă din cabinetul psihanalistului, doar femeile din viaţa intelectualilor avangardişti era nişte cunoscute ale marelui Lacan, psihanalistul care încerca să le vindece rănile sufleteşti adâncite de relaţiile tumultuoase cu marii artişti ai Parisului.
Cunoscând apetenţa suprarealiştilor pentru imaginar şi pentru joaca de-a realitatea distorsionată, mulţi cititori s-au întrebat dacă Nadja poate fi luată ca atare, un personaj căruia trebuie să-i ataşezi o identitate clară, sau este o altă plăsmuire având rolul de-a te purta într-o lume în care orice reper fix este mutat din locul iniţial. O lămurire privind adevărata identitate a protagonistei este oferită în postfaţa volumului, plină de informaţii preţioase adunate chiar de traducător, Bogdan Ghiu. Traducătorul îl citează pe autorul unei biografii dedicate lui Andre Breton, Mark Polizzotti. Biograful aminteşte de viaţa realei Nadja, un pseudonim ales de Leona D. pentru a se prezenta în lumea subterană a cabaretelor pariziene. Leona D. petrece câteva zile în compania lui Andre Breton, artistul fascinat de abilitatea ei de-a se deghiza, de-a jongla cu identităţile, de-a ieşi foarte uşor din real pentru a intra în lumea unde visul şi născocirea unei vieţi paralele pot fi o sursă de inspiraţie. Multi critici s-au întrebat cum de Andre Breton, un fost student la Psihiatrie, nu a detectat în comportamentul şi în desenele muzei sale acele semne ale psihozei ce-o va doborâ, în final. Polizzotti sugerează că Nadja este opera prin care Andre Breton ar fi vrut să-i ofere nemurirea celei care l-a inspirat într-un moment de răscruce al carierei sale artistice, când s-a folosit de vulnerabilitatea emoţională a Leonei D. pentru a extrage poezia, ineditul şi creativitatea din manifestările afecţiunii psihice.
Alături de Nadja şi de amintirile naratorului despre aceasta vei descoepri un Paris accesibil numai artiştilor interbelici. Labirintul straduţelor pline de cafenele, galerii şi librării nu mai este cel pe care-l găseşti într-un ghid turistic. Parisul din mintea lui Breton şi al muzei se transformă în funcţie de apariţia marilor creaţii şi manifestări avangardiste. Nu întâmplător, în interiorul acestui volum, găsiţi fotografii de colecţie reprezentând desene şi picturi suprarealiste, din colecţia personală a lui Andre Breton.
Nadja este o lectură apreciată mai ales de cei având rezistenţă la finaluri ambigue, la naraţiunea trasnformată-ntr-un flux de stări emoţionale şi amintiri suprapuse (moştenirea lăsată de Marcel Proust), şi la scriitura experimentală. Traducerea în limba română a celei mai importante cărţi scrise de Andre Breton, după Manifestul suprarealist, Nadja devine sursa inepuizabila a discuţiilor bazate pe teme artistice şi una dintre cele mai bune apariţii editoriale din ultimii zece ani, în România. Putem spune: “În sfârşit, muza teribilă a Suprarealismului a venit şi în ţara noastră!”