Alaa al-Aswani şi-a evacuat personajele din Blocul Iakubian, le-a dat viză de studiu şi i-a cazat în campusul Facultăţii de Medicină din Chicago. Doar spaţiul cultural a fost schimbat, problemele au rămas aceleaşi, poate resimţite mai intens din cauza dezrădăcinării. Chicago este povestea unui oraş al extremelor şi al studenţilor arabi însetaţi de libertate, dar înfricoşaţi de reacţiile negative în raport cu prezenţa lor, mai ales după evenimentele din 11 septembrie 2001.
Veţi descoperi un roman necruţător cu amatorii de iluzii şi un povestitor care nu admite în preajma sa cititori neimplicaţi, ignoranţi cu privire la problemele ivite pe alte meridiane decât cele în care îşi duc traiul. Urmărit de regimul abuziv de la Cairo, Alaa al-Aswani a reuşit să atragă atenţia întregii planete asupra luptei pentru emancipare din ţările arabe. Citindu-i romanele, ai impresia că ţi-a căzut în mână o publicaţie clandestină, incomodă şi controversată. 
Prezentând viaţa unei comunităţi studenţeşti din Chicago, Alaa al-Aswani a reuşit să indigneze ambele tabere. Le-a zâmbit ironic geniilor care au căutat în S.U.A tărâmul făgăduinţei, sfidându-i, apoi, pe activiştii regimului abuziv din Egipt, unde torturarea intelectualilor opozanţi şi corupţia din sistemul academic nu trebuie prezentate în ghidurile turistice, lânga piramide, sarcofage sau mumii. Personajele au în comun soluţia cererii unui azil în lumea academică din Chicago pentru a uita de abuzurile suportate în ţara natală. Renunţă la identitate pentru a se baricada în laboratoarele de cercetare, obţin titlul de Doctor, echivalentul unei graţieri de la persecuţia cu iz politic, apoi îşi gasesc parteneri dintr-o ţară (considerată) civilizată. Abia când şi-au obţinut şi cetăţenia încep să apară simptomele dezrădăcinării.
Campusul universitar din Chicago devine un tablou în miniatură a societăţii nord-americane. Sub vălul obiectivităţii ştiinţifice zac nostalgii revoluţionare din anii ’60, readuse la viaţă când fostul hipiot, ajuns, între timp, un profesor universitar exigent, regăseşte propria rebeliune în entuziasmul studentului egiptean, hotărât să dinamiteze regulile înguste din ţara sa. Când nu studiază ţesuturile în secţia de Histologie savanţii trebuie să-şi vindece traumele, apoi să-şi caute iubitele din tinereţe, rămase pe baricadele protestelor studenţeşti din Cairo, sau copiii rătăcii în peripluri narcotice, la periferia oraşului. Dramele unui student hăituit de informatorii unui regim corupt, un doctorand care trebuie să aleagă între continuarea studiilor şi iubita lui însărcinată, ţinta unui dispreţ primitiv în locul de baştină, un medic pus în situaţia de a-şi salva călăul de la moarte sub jurământul lui Hipocrat sunt o parte din afluenţii umani care alimentează metropola.
La începutul romanului, al-Aswani prezintă o mică istorie a oraşului Chicago. Un oraş al conflictelor etnice, mărit prin efortul coloniştilor veniţi din Europa, care i-au gonit pe baştinaşi. Când a venit să-şi termine studiile în Chicago, autorul a găsit un nou val de imigranţi, din Maghreb şi din Asia. Ei au format o nouă colonie, a intelectualilor sufocaţi din cauza tensiunilor apărute în ţările de origine. Ajunşi în mult-visata Americă, vor trebui să-şi rescrie istoria personală. Se vor emancipa şi vor trece peste tabuuri, achitând, apoi, preţul unei vinovăţii nevrotice. Pe lângă tema exilului, în acest roman autorul deconspiră şi altele, la fel de incomode: aplatizarea emoţională, sacrificarea demnităţii pentru a fi luat în serios odată ajuns într-o ţară străină, xenofobia mascată printr-o limbă de lemn.
Dupa ce-am citit romanele Blocul Iakubian şi Chicago, pot spune că m-am aflat în faţa unei sinteze privind societatea şi cultura egipteană, amintindu-mi de Trilogia Cairoului sau de Băieţii de pe strada noastră, scrise de Naghib Mahfuz. Spre deosebire de Naghib Mahfuz, Alaa al-Aswani a devenit nemilos, iar Chicago este dovada clară a dorinţei sale de a le fura protagoniştilor şansa unei izbăviri, a unei evadări din infernul unei societăţi echitabile, în aparenţă, dar anomică în cele mai mici detalii.
Alaa al-Aswani îmbină spiritul de observaţie a unui jurnalist incisiv, care pune sub lupă toate defectele societăţii, cu talentul unui prozator specializat în romane psihologice. Anumite pasaje din roman seamănă cu nişte reportaje de colecţie, în care sunt analizate, în paralel, temele incendiare din societăţile arabă şi occidentală. Romanul nu trebuie ratat de cei dornici să plece într-o călătorie off road prin culisele celei mai râvnite şi mai contestate dintre lumile posibile.
Chicago are toate calităţile unui roman-cult pentru adolescenţii veniţi din comunităţile dislocate prin complicitatea membrilor care văd în exil unica şansă de suprevieţuire. Este noua carte de căpătâi a generaţiei lăsate să înveţe, pe cont propriu, cum să evite capcanele apărute în urma noii ciocniri dintre civilizaţii: rasismul, alienarea, autoizolarea, culpabilitatea şi fanatismul.