Disco Titanic, cel mai recent roman semnat de Radu Pavel Gheo (colecția Ego. Proză, editura Polirom), este un roman cu adolescenţi maturizaţi traumatic într-o lume copleşită de puseuri naţionaliste sau localiste, o carte despre tandreţea şi cruzimea care se ascund în fiecare dintre noi.
Vlad Jivan e patronul unei edituri obscure din Timişoara anului 2011 şi erou al revoluţiei din 1989. Face afaceri profitabile cu un fost securist din Bucureşti, iar în timpul liber îi place să joace baschet şi să stea la bere cu prietenii. Discută pătimaş despre mafia ţigănească, despre „invazia” oltenilor care au distrus civilizaţia bănăţeană şi – doar pe jumătate în glumă – despre secesiunea Banatului.
În trecutul său există însă cîteva secrete pe care nu le dezvăluie nici măcar soţiei lui, Emilia, cel mai întunecat fiind legat de o excursie din 1989 cu părinţii în fosta Iugoslavie, în Split, pe litoralul Mării Adriatice. Iar cînd Emilia îl convinge să meargă în concediu în Croaţia, Vlad îşi redescoperă prietenii croaţi de odinioară, ce poartă cicatricile unui război secesionist, şi ajunge să se confrunte cu trecutul său tăinuit.
Un scriitor strălucit, ce va marca o epocă. (Mircea Iorgulescu)
Cu lecţia lui Bulgakov, a marilor prozatori americani şi a cineaştilor ruşi, cehi şi polonezi din anii ’70-’80 bine asimilată, Radu Pavel Gheo e un romancier de mîna întîi. (Adriana Bittel)
Iată un fragment în exclusivitate din Disco Titanic:
”Îşi aminti deodată de una din întîlnirile lui ciudate de la sediul editurii, de la TeLe. Într-o zi apăruse la el în birou un ins uscăţiv şi întunecat, cu nişte ochi mari, negri, şi un nas coroiat, care amintea cumva de un corb necăjit. Omul îi spusese că e profesor de istorie la un liceu, undeva într-o comună din Timiş, şi că scrisese o carte pe care ar fi vrut s-o publice la el la editură. Ce carte? Una de istorie, desigur. Istoria Europei în secolul al XXI-lea. La început a crezut că n-a înţeles bine. Adică cum, opt ani din istoria Europei? Nu, îl corectase bărbatul îmbrăcat într-un costum negru-cenuşiu, şifonat şi lălîu. Apoi îi întinsese un teanc de foi scoase la imprimantă şi legate între coperte de plastic. Istoria Europei în secolul al XXI-lea, adică pe o sută de ani, a precizat el.
L-a privit circumspect, dar şi-a păstrat figura serioasă. Nu era primul nebun cu veleităţi de autor pe care îl întîlnea. Uneori i se părea chiar că editura lui atrage nebunii şi monomaniacii ca un magnet – sau, dacă nu, atunci majoritatea celor care scriu sînt într-adevăr duşi cu sorcova. A luat manuscrisul pe care i-l întindea domnul uscăţiv şi s-a uitat la el. Într-adevăr, pe prima pagină scria mare SCURTĂ ISTORIE A EUROPEI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA (2001-2100). A frunzărit tencul gros: vreo patru sute de foi A4, culese mărunt, la un rînd, cu caractere de 11. Vreo opt sute de pagini de carte, a calculat el repede. Dar sîntem abia în 2008. Da, evident, i-a răspuns corbul necăjit. Iar dumneata ai scris o istorie – o istorie pînă în 2100? S-a mirat el însuşi că pune întrebarea asta. Da, un secol, a precizat profesorul. Ştiţi, ca să fie aşa, o lucrare rotundă. Nu-l putea contrazice: o sută de ani era o cifră rotundă. Nici nu voia să intre în detalii: bănuia cam ce urma să audă. A răsfoit agale paginile şi a văzut ici şi colo nişte hărţi în alb-negru ale continentului, care i-au atras atenţia. Pe una din ele apărea clar statul Catalonia. I-o arătă cu degetul autorului. Deci Catalonia va deveni independentă? A devenit, îl corectă profesorul. În prima jumătate a secolului. E drept, au avut loc unele confruntări şi o vreme Spania a refuzat să o recunoască, dar a fost ceva irevocabil. Ca şi în Belgia, cu Flandra şi Valonia. Irevocabil. Omul părea foarte sigur pe el. Şi-aici? îi arătă cu degetul o altă hartă, ceva mai neclară, cu haşuri şi linii îngroşate, tot în alb-negru. O să avem iar graniţă cu Rusia? Avem. Adică are… România are graniţă cu Rusia, se corectă celălalt, aplecîndu-se peste birou, ca să vadă mai bine. După ce Federaţia Rusă a ocupat Crimeea şi după războaiele din Ucraina şi Republica Moldova. Fosta Republică Moldova, preciză el. Atunci şi-a extins Rusia teritoriul. Uitaţi, aici şi aici. Da, individul era foarte ferm. Îşi dădu seama că n-ar fi avut nici un rost să-l ia în rîs. De altfel, începuse să-l sfredelească un gînd şi trebuia să-l rostească. Şi cu Banatul cum vor sta lucrurile? Adică ce se întîmplă aici, la noi? E mai complicat, începu insul în negru pe un ton grav, cu adevărat profesoral. O parte din el, cea mai mare, e inclusă în Vojvodina, în cadrul Federaţiei Iugoslave. Iugoslave?!? Da, un fel de Iugoslavie nouă, numai că fără Croaţia şi Slovenia. Şi fără Macedonia. Cu o bucată din Bosnia, cu Muntenegru… Şi Kosovo? Fără Kosovo. Kosovo e teritoriu cu statut special. Dar cînd n-a fost? Asta, ştiţi, după perioada de independenţă a Banatului, adică partea centrală şi de sud. Ştiţi, Timişul, Caraşul, o parte din Hunedoara. Cu capitala la Timişoara, evident. „Evident“. Individul o fi fost nebun, dar era unul foarte meticulos. Vedeţi, asta s-a întîmplat din cauza crizei mondiale din 2060-2064… aşa spun specialiştii. Imediat după războiul de independenţă şi după foametea din 2063. Atunci s-a declanşat invazia sîrbilor, susţinută de Federaţia Rusă… dar scrie acolo tot, clar şi explicit. Omul se îndreptă de spinare şi îl privi. Ei, ce ziceţi? Credeţi că mi-aţi putea publica lucrarea? Să ştiţi că – aici coborî un pic vocea, care-i rămase la fel de gravă – aş putea contribui şi eu cu o sumă de bani. Nu foarte mult, fiindcă, înţelegeţi… Înălţă din umeri. Din salariul de profesor… Dar aş putea s-o vînd prin ţară, am cîţiva cunoscuţi care ar fi interesaţi. Am prieteni, colegi, în Arad, în Reşiţa, chiar şi în Craiova. Şi o cumnată de-a mea lucrează aici, în Timişoara, la o librărie. L-a rugat să-i lase puţin timp de gîndire, cît să citească şi el manuscrisul, şi să discute după aceea. Mai ales că, la o carte atît de masivă, şi investiţia necesară era una destul de mare. Peste vreo săptămînă, aşa i-a sugerat. Autorul Scurtei istorii a Europei în secolul al XXI-lea a acceptat demn. O să revină.”
Radu Pavel Gheo (n. 1969) a absolvit în 1994 Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara. A lucrat ca profesor, redactor radio şi redactor de revistă în Iaşi şi Timişoara. În 2001 emigrează în Statele Unite, dar revine în ţară după un an. În perioada petrecută în Statele Unite a muncit ca vînzător la un fast-food, la un magazin alimentar şi la o librărie Barnes & Noble. Experienţa americană e relatată în priză directă în volumul Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a. A publicat volumele Valea Cerului Senin (Athena, 1997), Despre science fiction (Omnibooks, 2001; Tritonic, 2007), Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a (Polirom, 2003; 2004; 2013), Românii e deştepţi. Clişee mioritice (Polirom, 2004; 2006; 2014), Fairia – o lume îndepărtată (Polirom, 2004; 2016), DEX-ul şi sexul (Polirom, 2005; 2016), Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (coord., Polirom, 2008), Numele mierlei (Polirom, 2008), Noapte bună, copii! (Polirom, 2010).
Este inclus în mai multe antologii de proză şi reviste de cultură din ţară şi străinătate. Tovarăşe de drum a apărut într-o ediţie italiană în 2011, iar Noapte bună, copii! a fost publicată în italiană în 2016. Radu Pavel Gheo a scris o piesă de teatru, Hold-UP Akbar sau Toţi în America, pusă în scenă de Teatrul Naţional din Timişoara în stagiunile 2007-2008 şi 2008-2009. Este redactor şi traducător la Editura Polirom şi redactor la revista timişoreană Orizont. În 2003 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2005 – membru al PEN Club România.