Poate pentru că sunt adepta împărţirii lumii în două şi pentru că „ţin“ mai degrabă cu Harry Potter decât cu Stăpânul inelelor, poveştile cu hobbiţi curajoşi şi aventurile lor palpitante mi s-au părut întotdeauna puţin demodate. Puţin greoaie şi puţin repetate la nesfârşit.
Hei, dar nu eu, cititor matur, cinic şi contemporan, reprezint publicul-ţintă al acestei cărţi. Nu. Copiii (care or mai citi 
sau care or mai şti să citească) sunt cei vizaţi, iar lor le recomand acest volum, Hobbitul, ca mostră absolută de inimă a unei poveşti în care imaginaţia şi valurile ei nu au fost deloc cenzurate.
Lumile create de mintea omului printre fiinţe mitologice au fost îmbrăţişate mereu cu drag. Iar povestea hobbitului Bilbo Baggins, cel mult iubitor de confort şi de viaţă bună, nu face excepţie. Dacă aţi uitat ce anume este un hobbit, permiteţi-mi să vă reamintesc. Este o creatură mai scundă decât un om, dar cu trăsături în general omeneşti. În afara labelor picioarelor, care sunt acoperite de păr şi sunt mari în comparaţie cu restul trupului. Au haine colorate, după cum îi îmbracă autorul însuşi, şi râd, râd mult şi mănâncă, mănâncă mult.
Bilbo nu are chef de aventuri, îi e bine aşa cum e. Leneş şi obişnuit. Până când este scos din ale lui de vrăjitorul Gandalf şi vârât până la gâtlej într-o călătorie plină de vrăji şi de capcane, alături de treisprezece gnomi, în frunte cu căpetenia lor, luptătorul legendă-vie Thorin. Învăţând să iasă din propria piele comodă şi pe alocuri fricoasă, Bilbo ajunge pe nişte meleaguri populate cu orci, vrăjitori, goblini şi alte specii de zâne şi spiriduşi, mai mult sau mai puţin periculoase.
My Precioussssss, inelul celebru, apare şi el, dar fără Gollum, şi el la fel de celebru din cărţile lui Tolkien şi, de ce să ne ascundem după deget, mai ales din seria de filme a lui Jackson. Creatura pierde inelul, iar Bilbo Baggins îl găseşte pe jos, schimbându-şi existenţa şi din cauza lui. Un dragon îşi are şi el rolul bine definit în procesul de maturizare a lui Bilbo, el fiind duşmanul împotriva căruia grupuleţul porneşte în aventura sa.
Este interesantă şi originea lui Bilbo. Contează foarte mult de ce el este pe jumătate Took şi pe jumătate Baggins, mama lui, Belladonna Took, având nişte trăsături genetice (?) de zână care, combinate cu cele ale neamului Baggins, dau un rezultat nemaiîntâlnit şi absolut esenţial misiunii din această carte.
Hărţile desenate de autor adaugă un strop de mister paginilor pline de acţiune, dar şi de umor. Imaginaţia lui Tolkien pare să nu fi avut limite, atât de numeroase şi variate sunt fiinţele care îi umplu basmele. Totul este legat de pământul care zămisleşte, de focul care devorează şi căleşte în acelaşi timp, de aerul care mângâie şi hrăneşte, de natura care a inspirat toate poveştile cu aer vechi şi foarte vechi, din toate timpurile.
Pentru unii ar putea fi prea mult Tolkien. Pentru copii, eu sper să fie exact atât cât este nevoie.