Cartea verii: ”Puritate” de Jonathan Franzen

Tînăra Purity „Pip Tyler, protagonistaromanului omonim al lui Jonathan Franzen, îşi vede marile speranţe năruindu-se sub apăsarea unei existenţe nesigure. Săracă, derutată în carieră şi stîngace în relaţiile sociale, singurul ei reper este o mamă fragilă psihic, care trăieşte izolată, sub un nume fals, refuzînd cu încăpăţînare orice referire la trecut şi la tatăl lui Pip.

Continue Reading
O ciudățenie a minții mele: Pamuk!

Cu Pamuk am avut dintotdeauna o relație stranie. La fiecare carte începutul mă atrage, lumea lui mă fascinează, apoi mă poticnesc în vreo descriere, care nu sună rău deloc, dar pare că e prea dantelată. Ferrante, în schimb, mă duce până spre final trezindu-mi tot felul de reacții, dar după ce închid cartea mi-e cam nesuferită. Dar îi iubesc tare pe amândoi, așa că o să încerc să mă împac cu mine la fiecare lectură din Pamuk sau Ferrante – căci n-aș putea nicicând să ignor pe vreunul.

Continue Reading
Un dans mortal al amintirilor: „Arhiva trădării și a mîniei“, de Ion Vianu

În Arhiva trădării și a mîniei de Ion Vianu (colecția Fiction Ltd., ed Polirom), Puiu Ozias, un om care a împlinit o sută de ani, este o mină de aur arhivistică. Împărtășind fapte care interesează istoria, bătrînul retrăiește, cu un amestec de cinism și suavitate, întâmplări din viață: iubirea distrusă de lașitate, loialitatea și prietenia măcinate de trădare, acte de eroism sabotate de jocuri de putere.

Continue Reading
Back to top