Ce poţi face pentru a ieşi din rutina zilnică? Cum scapi de perspectiva unei vieţi plictisitoare în spatele unui birou? Cauţi sponsori, împachetezi strictul necesar într-un rucsac pe care îl pui în spate şi decolezi spre India. Iar cînd te întorci, o iei de la capăt, din nou şi din nou, pînă cînd ajungi să devii dependent de modul acesta de a trăi. Alături de prieteni ori pe cont propriu, Desirée Halaseh şi-a dorit să exploreze cît mai mult, să înţeleagă cultura de acolo, să experimenteze tot ce se poate experimenta. Aşa a ajuns să îşi facă un tatuaj, să încerce bhang, să petreacă zece zile în deplină tăcere la un centru de meditaţie vipassana şi să jongleze cu ricşarii şi şoferii de ocazie în căutare de turişti naivi. Plecată să cunoască misterioasa ţară a contrastelor, pe cît de înfricoşătoare, pe atît de fermecătoare, a ajuns să se descopere pe sine.
Spaţiul dintre nori. Cu rucsacul prin India (colecția Hexagon. Cartea de călătorie, ed. Polirom) este mărturia unei călătorii fără sfîrşit, un drum către regăsirea de sine şi libertatea pe care o obţii doar atunci cînd faci ceva cu pasiune.
India, cu esenţele ei tari, îmbătătoare sau pestilenţiale, cu prospeţimea şi cu putreziciunea ei, cu sclipici şi mizerie, cu logica ei aparte, care o contrazice mereu pe a ta, cu provocările pe care ţi le aruncă la tot pasul, cu aura ei mistică şi aerul de bîlci, cu farmecul şi cu grotescul ei, fascinantă şi agasantă, numai indiferent nu te poate lăsa. Ori o iubeşti, ori o urăşti. Desirée iubeşte India şi India o iubeşte pe Desirée, o iubire cu năbădăi din care s-au născut 21 de povestioare savuros condimentate, numai bune să-ţi facă poftă de luat rucsacul în spate şi de avîntat cu el peste mări şi ţări şi nori, în spaţiul acela de la capătul pămîntului, departe de casă şi totuşi… acasă. (Sega, autorul volumelor Namaste)
Cu Desirée distanţele dispar. Cu Desirée vezi miliardele de ochi ai Indiei clipind printre rînduri. Cu Desirée simţi mirosurile şi gusturile subcontinentului la fiecare pagină. Desirée te-a băgat în rucsacul ei şi te-a dus acolo, în haosul din care s-a născut civilizaţia. Şi la fiecare filă întoarsă te molipseşti încet, dar sigur de bucuria de a pleca de nebun în lume. Spaţiul dintre nori este o carte-fertilizator, care hrăneşte nomadul din tine. (Raluca Feher, autoarea volumelor America dezgolită de la brîu în jos)
Spaţiul dintre nori este o scriere aparte, o minunată incursiune în subcontinentul indian, o poveste savuroasă şi adevărată, o experienţă iniţiatică în care se regăsesc majoritatea celor care au intrat în contact cu lumea fascinantă şi plină de mistere a Indiei. (Mihaela Gligor, director Cluj Center for Indian Studies, UBB)
Jurnalul scris de Desirée în India are aromă de curry, huruit de ricşă, limpezime de Himalaya, zgîrie pielea ca nisipul din Goa şi dă peste cap planuri de viitor, ca îndrăgostirile predestinate să se întîmple atunci cînd te aştepţi mai puţin. (Ana Hogaş, autoarea volumului Oyibo. 2 oameni, 1 motocicletă, 14 luni în Africa)
Iată un fragment în exclusivitate:
„Am înfulecat o îngheţată de trandafiri la bordul unuia dintre zecile de feriboturi care pleacă de la Gateway of India, chiar lângă Taj Mahal Palace. Prima seară în Bombay – ultima cursă a feribotului. Din larg, luminile oraşului te cheamă necontenit înapoi. Promisiuni de faimă, de milioane de rupii, de corporaţii americane, de scutiri aleatorii de taxe pe venit, de femei frumoase şi bărbaţi înstăriţi îţi sparg timpanele. Ai puţină răbdare, Bombay, să mă dezmeticesc din unduirea trupului tău frumos închegat. Ai timp să mă cucereşti!
Cum altfel am fi putut încheia prima seară la Bollywood decât cu locuri la balconul cinematografului Regal? Un fost delincvent sikh ajunge mare atlet, dar înaintea celei mai importante competiţii, care ar trebui să aibă loc în Pakistan, se retrage subit din lumina reflectoarelor. Mister, suspans, virtuţi şi slăbiciuni – reţeta perfectă a unui blockbuster. Absorbiţi de drama eroului şi criogenaţi de intensitatea aerului condiţionat, părăsim incinta înainte de finalul apoteotic şi, evident, fericit al poveştii înduioşătoare. Destul pentru prima zi. Mai avem etape de ars, străzi de bătut şi eroi de cunoscut.
Bombay Meri Jaan (Bombay, dragul meu), cum îl alintă unii pe aici, mă poartă de-a lungul coastei pe Marine Drive, înspre cartiere mai puţin sclipitoare, spre locuri despre care încă nu ştii ce să crezi, spre oameni, victorii şi înfrângeri pe care încă nu le ştii.
La Mahalaxmi Dhobi Ghat am găsit o mare maşină de spălat umană, unde tot Bombayul îşi clăteşte rufele. Râuri de apă şi sodă, o mare de bărbaţi, femei şi copii, munţi de haine şi tot atâtea mâini dibace se rotesc într-o cuvă de proporţii hiperbolice: nu mai puţin de 1.026 de căzi din piatră sunt pline de rufăraia soioasă a tuturor. Mi-am acoperit faţa şi am coborât printre ei. De sus n-ai cum să vezi nuanţele cearşafurilor puse la uscat şi nici mâinile muncite ale celor care şi-au ales de voie sau de nevoie o asemenea îndeletnicire. Mici camere încropite la repezeală ascund ochii curioşi sau speriaţi ai femeilor ce întrezăresc o siluetă albă şi un obiectiv însetat de imagini spectaculoase atât de aproape de viaţa lor. Am ajuns în zona unde se albesc cearşafurile spitalelor de oncologie, ne lămureşte un tânăr vorbăreţ, în cămaşă apretată şi blugi evazaţi. Feţele sunt mai aspre, mirosul de clor e mai înţepător şi oamenii mai puţin interesaţi de plimbarea noastră intruzivă.
Mă urc în primul taxi şi nu mă uit înapoi. Înainte, în viteză până la plaja Chowpatty, de unde ne începem promenada de seară spre hotel, de-a lungul bulevardului Marine Drive, care şerpuieşte pe lângă Marea Arabiei. Nimeni nu e în apă, însă rogojinile de pe lângă tarabele cu mâncare par neîncăpătoare: toată lumea se îndoapă cu bhelpuri – un soi de chipsuri umplute cu orez, linte, lămâie, ierburi aromate şi pani puri –, aceleaşi chipsuri proaspăt prăjite umplute cu un sos apos de condimente şi ierburi. Gustăm şi noi câteva, refuzăm politicos alte prăjeli şi siropuri dulcegi de cocos sau guava şi ne continuăm plimbarea pe Marine Drive.
Un mic vagabond trece plângând pe lângă noi, târând după el o maimuţă cafenie în lesă. O doamnă şi o altă maimuţă mai mare ne cer câteva rupii. Vagabondul plânge, doamna încasează. Povestea nu se termină niciodată în India.
Pe Marine Drive vine lumea să vadă marea la apus, să se ţină de mână, să-şi declare iubirea sezonieră, să mai dea jos câteva kilograme sau pur şi simplu să se odihnească pentru o clipă. La câţiva metri în faţa noastră, o maşină luxoasă se opreşte, se aprind avariile şi un ins negricios şi durduliu coboară de la volan. Timp de vreun sfert de oră păşeşte milităreşte vreo 20 de metri, apoi se-ntoarce şi-o ia de la capăt. Mână – picior opus. Ne amuzăm copios pe seama lui, dar nu pare să fie deranjat. Dimpotrivă, pasul e mai alert, mişcarea mai sincronizată. După un timp, geamul fumuriu din spate coboară pe jumătate, o mână cu patru inele greoaie de aur îi face semn să-şi reia rolul de conducător auto, durduliul se supune instant şi maşina dispare în noapte. Ei sunt adevăraţii cunoscători ai Bombayului: şoferii maşinilor luxoase. Cunosc fiecare umbră a oraşului, fiecare casă de parlamentar şi fiecare colţ de mahala, toate schimburile de roluri, toate planurile de campanii electorale şi pe toţi cei cumpăraţi, toată strălucirea şi tot ce stă dedesubtul ei.
A doua zi luăm mic dejunul la Leopold Café. Acum, e posibil ca numele ăsta să nu-ţi spună mare lucru, însă, dacă ai să te aşezi la una dintre multele mese înghesuite într-o încăpere slab luminată, dar plină ochi de oameni, vei observa încet-încet ce e cu toată zarva din jurul locului ăstuia. Din loc în loc, în pereţi, în geamuri şi în tavan sunt un număr impresionant de găuri. Ce fel de găuri, de nu s-au sinchisit să le acopere? Prin 2008, după atacurile teroriste asupra Hotelului Taj, un grup de pakistanezi au deschis focul pe neaşteptate în mijlocul cafenelei. Câteva persoane au murit, dar localul a reuşit cumva să-şi păstreze buna reputaţie şi chiar să atragă mai mulţi clienţi după incident. Comandăm o limonadă cu mentă şi un curry picant. În India orice e posibil!“
Desirée Halaseh s-a născut la Iaşi, în 1985. După ce a absolvit Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, specialitatea Relaţii Economice Internaţionale, din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, a făcut stagii de perfecţionare, voluntariat şi s-a implicat în numeroase proiecte. A călătorit în India, Togo, Iordania, Indonezia, Thailanda, Turcia, China, Hong Kong şi Cuba. Este colaborator National Geographic Traveler şi călător mereu în căutarea libertăţii individuale autentice.
Volumul său va fi lansat în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2016, duminică, 5 iunie, ora 13.30, la standul Editurii Polirom (Pavilionul C2, Romexpo, Bucureşti). Invitaţi: Ana-Maria Caia, Cristina Foarfă, Raluca Feher, Peter Schmidts. Moderatoare: Eli Bădică.