De cîte ori v-ați uitat în oglindă și ați conchis că nu ați făcut nimic important cu viața voastră? Că ați eșuat, că sunteți ratații desăvârșiți, că nu sunteți mulțumiți de nici măcar cel mai mic aspect al existenței voastre? Că vă zbateți mai jos de mediocritate, că fiecare zi e un chin micuț, amplificat la infinit de scurgerea acestor zile?
Una dintre cele mai adorate scriitoare americane, care a cucerit recent și publicul românesc, datorită traducerilor de la Polirom, Curtea Veche și Leda, Joyce Carol Oates scrie frust, dureros de real și reușește să atingă cele mai sensibile zone ale sufletului și minții cititorului.
Episodul infidelității sale ocupă și el câteva capitole în carte, după ce mingea îi fusese ridicată la fileu de soția sa, care și-a publicat prima memoriile. Ea a spus acolo că motivul pentru care a fost infidel trebuie să fie explicat de el. Chiar dacă vorbește pe larg despre cât a suferit de pe urma acestei greșeli, spune că nu știe de ce și-a înșelat și rănit soția. Începe prin a spune că 1998 avea să fie cel mai bizar an al președinției sale, plin de umilințe și rușine, de lupte politice pe plan intern și de succese pe plan extern și dominat de o demonstrație de bun simț și decență din partea poporului american.
După Istorie trăită a lui Hillary Clinton, am fost foarte curioasă să văd cum scrie și cum își vede viața numărul unu al SUA timp de opt ani, respectiv fostul președinte Bill Clinton, care crede că „o mare parte a vieții este modelată de oportunitățile pe care le refuzi, nu numai de cele de care profiți.
O vorbă inspirată din umorul negru spunea: „Un văduv care se recăsătoreşte nu merita să fi scăpat de prima!. Aoyama, personajul central din romanul Audiţia, nu a luat în seamă înţelepciunea celor păţiţi atunci când s-a lăsat sedus de Asami, o fostă belerină, cu optsprezece ani mai tânără decât el. Şi ce bărbat din spaţiul occidental nu l-ar înţelege? Ce şi-ar putea dori mai mult, ajuns la criza de la patruzeci de ani, decât să pară atrăgător în ochii migdalaţi ai unei frumuseţi exotice?
Scriitorul american Gore Vidal, care a portretizat ca nimeni altul în cărțile sale societatea americană cu tabuurile, prejudecățile și slăbiciunile sale, a încetat din viață, marți, la Los Angeles, anunță presa internațională.
Dacă vrem să discutăm despre Ultimul trandafir din Cașmir, roman scris de Barbara Cleverly, trebuie să avem în vedere două elemente. Primul dintre ele este că în Anglia s-a creat o adevărată școală a autoarelor de romane polițiste. Începând …
Când eram prin clasa a III-a am început să țin primul jurnal de lectură. Primisem o agendă frumoasă, îmbrăcată în mătase și eram foarte mândră să o port peste tot. Iar ca să am motivația însoțirii mele permanente cu frumosul obiect, i-am dat o destinație evidentă: a devenit purtătoarea pasiunii mele principale, lectura.
Scriitoarea irlandeză Maeve Binchy, autoarea cărților Nopți cu ploi și stele, Fântâna Sfintei Ana și a seriei Tara Road, a încetat din viață, anunță The Guardian.
Povestirile lui Isaac Babel, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX, au apărut în colecţia Biblioteca Polirom, reunite în volumul Armata de cavalerie. Povestiri din Odesa. Volumul de faţă grupează integral povestirile din Armata de cavalerie, parţial ciclul odesit şi alte cîteva texte. Prospeţimea privirii auctoriale, alături de poeticitatea textelor – Isaac Babel este un rafinat stilist –, participă la conturarea unor personaje complexe, veridice. Prin faţa cititorului se perindă cavalerişti (comandanţi, comisari, simpli soldaţi), ţărani, clerici, hoţi, negustori, cu toţii plini de viaţă, departe de orice schematism şi ostentaţie.
Atunci când actul de a scrie despre viaţa altora se converteşte într-o formă de a umple treptat lacune şi goluri ale propriului destin, biografia se dovedeşte a fi unica formă de a pune pe hârtie o istorie personală. Ultima carte a scriitorului spaniol Alfons Cervera, Esas vidas, aduce împreună în 150 de pagini moartea lentă a mamei, secretele politice ale tatălui, lumea lipsită de sunete a fratelui, destine unite într-o singură viaţă, cea a scriitorului.
Eseu despre luciditate e o (contra)-utopie destul de des citată de comentatori. Un text superb al lui Saramago despre un blocaj strict democratic, strict legal generat de o decizie ciudată a cetăţenilor capitalei Portugaliei de a vota alb.