Dacă ar fi fost să denumesc eu cartea jurnalistei rusoaice Masha Gessen i-aș fi spus: Omul fără scrupule, nu Omul fără chip, așa cum se numește volumul apărut la Pandora M. Citind-o, ajungi să-l urăști sincer pe Vladimir Putin, președintele Rusiei, adică al celei mai întinse țări din lume și să te temi chiar să ajungi vreodată să ai de-a face cu mafia rusească.
Documentarea autoarei este de apreciat, deși folosește de foarte multe ori ”posibil”, ”cine știe”, ”s-ar putea” și alte formule care-i pun la îndoială spusele, dar și pentru că sursele ei se tem de multe ori să spună lucrurilor pe nume și lasă doar să se înțeleagă anumite scenarii. Aflat la al treilea mandat de președinte (din martie 2012), Putin a reușit să terorizeze pe toți cei care au îndrăznit să iasă din cuvântul lui, sau să candideze, de exemplu, la președinție. Cel mai cunoscut caz este al celebrului campion la șah, Gari Kasparov, care avea și banii și semnăturile 
necesare pentru a candida la această funcție. Spun semnăturile, pentru că Putin a avut grijă, după primul său mandat, să modifice legea și să ceară potențialilor candidați un număr mare de semnături care să fie obținute într-un interval mai scurt de timp. Deci Kasparov a fost până în final victima lui Putin, fiind sabotat sistematic în îndrăzneala de a-și face campanie electorală. Dar a fost un caz fericit, pentru că nu a sfârșit otrăvit sau omorât ca alți oameni de afaceri, politicieni ori jurnaliști pe care Putin nu-i suferea.
Vladimir Putin nici măcar nu-și reneagă originile de bătăuș, nici nu-și ascunde temperamentul coleric. Chiar se mândrește cu el, iar Biografia sa, dictată jurnaliștilor în 2000, la primul său mandat, relevă faptul că este un ”golan”, apelativ cu care se fălește și pe baza căruia răspunde grosolan la orice întrebare incomodă.
Chiar dacă la începutul cărții am avut îndoielile mele la faptele/declarațiile prezentate de autoare în carte, pe parcurs am descoperit și lucruri evidente, dovedite de istorie și mediatizate. Printre ele se numără schimbarea Constituției ca să poată candida și la al treilea mandat (deși nu consecutiv), mărirea perioadei de conducere de la 4 la 6 ani. În șase luni de la primul său mandat, Putin a reușit să transforme/transfere patru televiziuni private în televiziuni de stat, prin șantajarea acționarilor respectivi. Metodele folosite pentru împiedicarea ascensiunii (mai ales financiare) a unor afaceriști sunt de speriat pentru orice om normal. Poate acestea sunt practicile KGB, locul de unde provine Putin. De asemenea, confiscând averile unor oligarhi ruși, Putin și-a crescut propria avuție considerabil, lucru cu care nu se ascunde, deși originile sale sunt sărace, iar salariul de președinte nu este tocmai pe măsura imperiului creat.
Este interesant însă de citit cât de mult ne asemănăm noi ca români și evoluția noastră după căderea comunismului cu rușii, care s-au îmbogățit la fel, care au licitații trucate, jocuri de interese. Din carte mai puteți afla povestea oligarhului Berezovski, omul aflat în spatele ascensiunii președintelui, a primarului Sobceak, răpus de un atac de cord suspect, istoria doborârii celui mai bogat om din Rusia, fostul patron al companiei petroliere Iukos, Mihail Hodorkovski, culisele confictului din Cecenia, ale atentatelor de la Moscova și Beslan și al naufragiului submarinului Kursk.