Vă era dor de comunism? De Zidul Berlinului care rupea în două o singură lume? De poveştile cavernoase, bolnăvicioase, acoperite în mister şi întuneric ale unui univers opac, din care poveştile ieşeau greu şi uneori distorsionate?
Scriitoarea germană Katja Lange-Muller spune, în Oi înfuriate, povestea Sojei, o femei născută de partea estică a lucrurilor. Găseşte curajul şi nebunia să fugă în Vest, unde întâlneşte un bărbat stricat, pierdut, pervers, în fine, cu toate calităţile necesare pentru a deveni etrem de dezirabile pentru o femeie la rândul ei dezechilibrată şi neregăsită.
În atmosfera dubioasă a barurilor neluminate şi înecate în fum, Soja descoperă că Harry are un trecut mult mai bolnav 
decât părea la prima vedere. Omul este autor de jaf armat, amator de droguri şi pe cale să fie băgat din nou la puşcărie. Adică exact ce trebuie pentru inima aiurită a unei femei, care nu este nici ea cu toate ţiglele pe casă. Soja este protagonista perfectă a sexului de o noapte, alcoolul îi este tovarăş bun şi de lungă durată, iar familia din care provine este, probabil, una dintre cauzele nebuniilor ei.
Evident, Soja vrea să-l salveze pe Harry, dar tot ce reuşeşte să facă este să cadă într-o poveste cu miasme mult mai urâte, primejdioasă şi încâlcită. În ciuda tuturor perversităţilor, amănuntelor şocante şi anomaliilor dintr-o relaţie, Katja Lange-Muller spune, într-un fel sucit şi maladiv, o istorie de dragoste rară, ciudată şi dureroasă. O istorie de care ne mirăm – vai, cât e de urâtă! – dar pe care ne-am aventura s-o trăim, într-un context politic umbros şi într-un context intim plin de greşeli şi de secrete înfiorătoare.
E ceva profund deranjant la această carte. Realitatea ei, carnea vie în care taie în toate direcţiile, subliniind imposibilităţile şi mizeriile din toate capitolele vieţii unei femei, nu tocmai tânără, care nu are nicio şansă de a se găsi în labirintul creat de ea şi de ceilalţi din jurul ei. Atmosfera cărţii este apăsătoare, intenţionat confuză şi greu de descâlcit pe alocuri. E ca un vis, visul unei femei care nu ştie în ce parte să meargă, aşa că se mulţumeşte cu haosul şi cu nebunia din propria existenţă.
E ceva profund tulburător la felul în care Soja îşi aminteşte întâmplările, după ani şi ani, când viaţa ei s-a schimbat, şi Pământul întreg s-a schimbat. Ceva sordid într-o măsură, descurajant. Dependenţa de Harry se adaugă dependenţei de alcool şi de aventuri de o noapte. Răul atrage rău, iar Zidul o rupe de lumea ei bolnavă pentru a o arunca într-una şi mai maladivă. Nu este o carte ca alte cărţi. E dură, plină de o iubire greoaie şi care consumă totul. Soja îşi dă seama că, înainte de a-l salva pe Harry, trebuie să se salveze pe sine însăşi? Căci asta ar fi poarta de ieşire din toată încurcătura. Pe de altă parte, încurcăturile extreme se transformă în amintiri care nu dispar niciodată, schimbând întregul trai, pentru totdeauna.