Cel mai recent roman al lui Stephen King tradus la noi este JFK 11.22.63, despre un călător în timp provocat să deturneze asasinarea lui John F. Kennedy la Dallas, în 22 noiembrie 1963.
Totul pornește de la întrebarea obstinantă pentru mulți americani: ce s-ar fi întâmplat cu națiunea lor dacă JFK nu ar fi fost asasinat în acea zi? Cum ar fi evoluat relațiile cu 
Fidel Castro și Cuba, cum ar fi decurs acțiunea din Vietnam, oare Martin Luther King ar mai fi fost asasinat, Robert Kennedy ar fi avut o viață mai lungă, s-ar fi ajuns la conflictul cu Irakul și la crizele economice?
Autorul a mărturisit în diverse interviuri că ideea de a scrie această carte are mai bine de patru decenii, timp în care a adunat material documentar și a lucrat, din când în când, la intrigă. Într-adevăr, efortul de documentare se vede, e prezent peste tot în carte, din clipa în care profesorul de literatură Jack Epping acceptă, la rugămintea prietenului său muribund Al, să deturneze asasinarea lui Kennedy.
Vă veți întreba probabil ce legătură are cartea aceasta, o ficțiune istorică, cu restul romanelor scrise de King. Una mică, e adevărat – elementele horror sunt disimulate în tensiune, urmărire, scene domestice violente, accidente, bătăi în stradă. Atmosfera e întunecată, ca în filmele vechi cu detectivi depresivi, care urmăresc cu încăpățânare un suspect care pare cel mai bun băiat din cartier și pe care îl prind în ultimele cinci minute ale filmului. Personajele – în afara lui Epping (aka George Amberson în trecut) – au mai puțin volum, se modelează în funcție de mersul evenimentelor, trecutul este o scenă cu multe variabile.
Intrarea în trecut se face prin debaraua micuței crâșme a lui Al – cine ar fi crezut că printre saci de cartofi, pungi cu cafea și cutii de suc poți să te întorci din 2011 în 9 septembrie 1958, la ora 11.58 a.m. – nici o clipă mai târziu, nici o clipă mai devreme? La ieșirea pe partea cealaltă – pe un teren adiacent unei fabrici, stă gardianul – un bețiv care spune mereu aceeași frază și care își cere, ca un adevărat Caron, obolul – un dolar. De fiecare dată primește 50 de cenți. Veți vedea pe parcursul cărții că acest personaj este cel care îl îngrozește pe Epping/Amberson mai mult decât oricare altul. Jimlaaaa!
Trecutul e agreabil, chiar bucolic, oamenii sunt mai relaxați și mai comunicativi, lucrurile se desfășoară într-un alt ritm. De-a lungul a vreo 500 de pagini eroul nostru predă la un liceu, se îndrăgostește, scrie o carte și începe să îl urmărească pe Oswald și familia lui, încercând să afle dacă acesta era doar un exaltat care se credea alesul pentru uciderea lui Kennedy ori a fost, așa cum presa a tot speculat de la momentul asasinatului, o verigă a unei mașinării conspirative. Veți afla la final concluzia lui Epping/Amberson.
Abia ieșit dintr-un divorț jenant de o nevastă alcoolică, Epping/Amberson întâlnește în trecut iubirea vieții lui, pe Sadie Dunhill, căreia îi dezvăluie misiunea sa și ca urmare femeia îi devine secund în acțiune, dar este ucisă de Lee Harvey Oswald, în timpul confruntării finale. Urmează ancheta, telefon de mulțumire de la JFK, telefon de mulțumire de la Jackie, întoarcerea în prezent. Unde, Dumnezeule, era iadul – nu degeaba trecerea între cele două lumi mirosea a sulf! O societate distopică, plină de ură, opresiune, secetă și cutremure. Așa că Epping/Amberson se mai întoarce o dată în trecut, ca să repare ce-a stricat salvându-i viața lui Kennedy. De data asta lasă lucrurile să își urmeze cursul. Mai multe vă spune însuși Mr. King, în cele ce urmează:
Evident, cartea va fi ecranizată. De Jonathan Demme. Filmările încep în această toamnă.
P.S. 1 O carte grea – la propriu – are aproape 900 de pagini. Sunt multe descrieri redundante, multe episoade de recuzită, care ar fi putut fi lăsate deoparte, pentru un format ideal (e părerea mea!) de cel mult 500 de pagini.
P.S. 2 Înțeleg că a traduce un roman monumental înseamnă un efort considerabil. Totuși, pentru toți creștinii, discipolii sunt apostoli, ca să dau un singur exemplu.