Romanul-tarot

Romanul-tarot

Milorad Pavic este recunoscut pentru structura inedită a romanelor sale imitând clepsidra, dicţionarul sau careul de cuvinte încrucişate. Pentru a scrie Ultima iubire la Ţarigrad. Îndreptar de ghicit s-a inspirat din simbolurile cărţilor de tarot. Fiecare capitol are denumirea unui astfel de simbol, fiind însoţit şi de un desen înfăţişând “personajele” apărute pe cărţile de tarot. Sunt personajele care le oferă un chip temerilor umane, refulate şi adăpostite în adâncul psihicului, fiind universal valabile, de unde şi convingerea (falsă) a oamenilor că nu pot fi minţiţi de ghicitoare, cărtile având întotdeauna dreptate. Pe fiecare astfel de carte sunt proiectate trăirile şi dramele umane, lăuntrice, iar interpretările ambigue nasc iluzia predicţiei adeverite peste ani.

Dar Milorad Pavic are nişte cărti de tarot speciale, care nu vorbesc despre viitor, ci prezic trecutul Serbiei prin aventurile unor personaje scoase în afara timpului. Ele vor purta semnificaţiile unei culturi, indiferent de cine va fi rescrisa istoria. Autorul se declară cel mai cunoscut scriitor al celei mai urâte naţiuni din lume-sârbii, aşadar trebuie să vă aşteptaţi ca-n spatele unor personaje fictive lăsate moştenire de cărţile ghicitoarelor să fie ascunse durerile unei vechi lumi, cel mai greu de tălmăcit.

Ultima iubire la Ţarigrad. Îndreptar de ghicit este al doilea roman scris de Milorad Pavic pe care îl citesc, regăsind impresia lăsată în urmă de lectura precedentă: aceea de a mă afla într-un ţinut mitic, unde visul este noua realitate care îndulceşte dramele personajelor. Romanele scriitorului sârb par a fi un teritoriu fără hartă, fără spaţiu şi fără timp, unde ficţiunea nu-şi mai găseşte limitele. Cea mai mare greşeală a cititorului ar fi să ordoneze faptele prezentate, uitând că, de fapt, minimele repere spaţio-temporale oferite de Milorad Pavic sunt o farsă jucată celor pregătiţi să refuze ieşirea din realimsul pur, nefiltrat. Este adevărat, unele pasaje vor să încadreze acţiunea în perioada războaielor napoleoniene, amintind şi de câteva oraşe mari precum Trieste, Viena şi Ţarigrad, sau de aşezările de pe malul est-european al Dunării. Sunt ultima concesie a scriitorului! De aici în colo fiecare cititor trebuie să-şi găsească propriul drum prin labirintul ficţiunii, iar oraşele cunoscute nu sunt altceva decât locul unor străzi tainice, unde se duelează soldaţii taberelor adverse, care trăiesc sute de ani, sau dau reprezentaţii actorii unor trupe ambulante, plătiţi de un mare general pentru a-i pune în scenă cele trei morţi.

Milorad Pavic stăpâneşte secretul unei naraţiuni bizare, onirice, fără a-şi îndepărta cititorii. Dimpotrivă, fiecare personaj va purta cheia unui mister, iar portretele feminine, la rândul lor enigmatice, te ademenesc în mijlocul unor întâmplări construite pentru a te ţine cu sufletul la gură. Odată intrat în lumea scriitorului, nimeni nu mai iese fără a citi lent fiecare pagină, nu din cauza unui stil greoi, ci a dorinţei de a se lăsa în voia unui magician al ficţiunii, care îi eliberează imaginaţia. Evenimemtele povestite ar fi alcătuit un roman istoric dacă nu s-ar fi revărsat întâmplări şi personaje ireale, născute într-o epocă, apoi regenerate în alta, şi dacă jocul cu toate cărţile pe masă nu ar fi măsluit fiecare mărturie culeasă de pe frontul marilor conflicte din Europa.

V-aş putea relata întâmplările prin care trece fiecare personaj memorabil, relaţiile încâlcite dintre protagonişti sau detaliile picante, dar aş risca să le dau o structură narativă artificială. Milorad Pavic scrie romane pentru a fi citite, nu şi povestite, iar firul întâmplărilor se deşiră când “personajele” venite din lumea tarotului sunt amestecate iar şi iar, la cererea unor protagonişti care vor să caute mereu alte semnificaţii ale viitorului creat de ordinea cărţilor de ghicit, drogul celor dornici să iasă din prezentul incomod.

Ultima iubire la Ţarigrad. Îndreptar de ghicit are toate ingredientele unei lecturi perfecte: un autor talentat, portrete misterioase, întâmplări pline de tâlc, înţelesuri amânate pentru momentul deznodământului, amestecate într-o naraţiune originală.

Back to top