În ce cărţi găsim disputa dintre Rău şi Bine? Păi, în cam toate cărţile scrise vreodată. Atunci de ce este Cabalistul mai cu moţ? Păi este. Şi o să vă explic de ce.
În primul rând, are motor vibrant şi puternic. Motorul, în acest caz, îl reprezintă salvarea lumii, aşa cum o ştim noi. Şi cum paginile sunt scrise de un autor care a trăit aproape un sfert de secol pe tărâm evreiesc, povestea capătă, dacă nu totală credibilitate, măcar senzaţia că Silverman foloseşte nişte instrumente cognitive pe care le stăpâneşte la prima mână.
Cabalistul vorbeşte despre rău şi bine, viaţă şi moarte, crimă şi pedeapsă. Şi toate acestea se desfăşoară prin ochii unor personaje al căror misticism este cheia şi calea către întreaga acţiune. Cuvântul în sine pare îndepărtat de noi, un popor mai degrabă simplu şi direct în ale dumnezeirii. Cabalistul este, de fapt, un rabin care are şi el probleme lumeşti. Fiul şi logodnica acestuia mor în acelaşi timp, în locuri diferite, iar credinţa îi tremură, răvăşită, confuză, copleşită de pierderea omenească. În plus, omenirea nu îşi mai trăieşte războaiele dintre continente, religii, teritorii. A sosit vremea când copiii lui Adam au de luptat cu legiunile de demoni, cu tentaţii sexuale, cu ameninţarea blestemului etern. Este venirea inversă a celui rău şi distrugător, care vrea să întoarcă umanitatea cu fundul în sus şi să îi scoată inima într-o ţepuşă ascuţită. Dar rămâne de văzut dacă răul este atât de rău, până la final.
Există trei rabini, fiecare cu ambiţiile şi planurile lui, care nu concordă. Unul are chef să supună lumea, al doilea vrea s-o salveze. Cel de-al treilea, pur şi simplu, nu doreşte decât să fugă departe de toate aceste complicaţii. Dar, indiferent de acţiunile şi voinţa lor, un lucru pare sigur: lumea întreagă pare pregătită pentru confruntarea ce va să vină. Diavolul va coborî, va fi eliberat din carcera sa, de undeva din Galileea Superioară. Toate religiile lumii nu vor fi în stare să-i ţină piept. Vor fi surprinse de această venire, oamenii aşteptau, conform promisiunilor liderilor bisericeşti, pe Altcineva. Singura soluţie pentru a face faţă Răului Perfect este ca rabinii să îşi adune putere şi cunoştinţe din misticismul mozaic al secolului al XVI-lea. Aici stă soluţia, dar este o soluţie care dă peste cap concepţia despre Rău-Bine, alb-negru. Totul e relativ, se pare, şi relativizabil, atât în domeniul religiei, dar mai ales în afara lui.
Cine cu cine ţine? Cine are dreptate? Uneori Binele se deghizează în Rău şi viceversa, iar conspiraţiile nu ajută cu nimic. Metaforele curg, iar aducerea în discuţie a implicării unor organisme mondiale nu înseamnă decât că, probabil, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, încrederea în cei mari şi plini de forţă nu o să mai reprezinte mare lucru.
Mesajul ar fi că uneori Răul ar trebui să învingă, pentru ca echilibrul să se reaşeze. Ultima pagină a cărţii, în loc să-i pună punct, ridică şi mai multe întrebări. Dar e important să vă înfrânaţi curiozitatea şi să ajungeţi până acolo, cu răbdarea suspansului bine inoculată în vene. Este o carte vizuală, s-ar putea face un film după ea fără îndoiala succesului asigurat. O scriere aflată în bună vecinătate cu cele ale lui Dan Brown, un gen care intrigă şi atrage.