Iată o carte pe care eu n-am putut s-o citesc dacă eram singură într-o încăpere; după primele capitole, am decis că e o lectură potrivită pentru spații populate, așa că am citit-o în metrou. O să spuneți că sunt o fricoasă, dar mi-ar plăcea să mă judecați după ce veți citi și voi cartea. Oliviu Crâznic, autorul romanului gotic …și la sfârșit a mai rămas coșmarul, scrie cu talent și multă imaginație o poveste cu atmosferă medievală, personaje stranii și puternice (de ex. Nosephoros, un soi de strigoi Nelapsi, care face prăpăd) și detalii foarte vii.
Cuvântul – cheie al cărții este atmosfera – personajul principal Arthur de Seranges trece prin tot felul de stări și întâmplări care, chiar dacă nu sunt destinate a te îngrozi, te impresionează și te urmăresc pe parcursul lecturii. Devii părtaș la căutarea sa, încerci să ghicești ce va urma și aștepți cu inima strânsă să afli numele următoarei victime și 
deznodământul ororilor.
Ar putea fi un roman de Agatha Christie a cărui acțiune se petrece în Castelul Ultimelor Turnuri. Ar putea fi un roman de Chandler în care eroul principal se amestecă în cloaca răilor tocmai pentru a-i demasca la momentul potrivit și a-i învinge cu propriile arme. Ar putea fi un Stephen King de la începuturi, dacă scenele de groază ar mai fi puțin lucrate – unele par neverosimile, iar limbajul este pe alocuri prea contemporan pentru timpul acțiunii. Admir efortul de documentare al autorului, la final veți găsi o postfață plină cu referințe extrem de interesante.
Arthur de Seranges este un amestec de Sherlock Holmes cu vicontele de Valmont (din Legături primejdioase), se pricepe să poarte o conversație de salon și este foarte atent la limbajul verbal și corporal al interlocutorilor săi. Pasiunea sa constantă pare să fie Adrianna de Valois, o vicontesă pe cât de frumoasă pe atât de stranie și periculoasă. Și Arthur mai face un cuplu „invincibil“ (până la un moment dat) cu vicontele de Vincennes, un fel de monden versat și foarte viclean.
Sunt sigură că veți savura dialogurile și confruntările lui de Seranges cu baronul von Walter, cu insinuanta contesă Giulianna Sellini și aprigul duce de Chalais sau cu răspopitul de Castlenove. Albert de Guy, inchizitorul, este un personaj foarte bine construit, la fel de puternic precum ființa din umbră care îi vânează pe ocupanții castelului. Dar surpriza vine de la Max Schwartz – citiți cartea lui Oliviu Crâznic și veți afla.