Anul trecut pe vremea asta deja citisem Sanctus și îmi plăcuse. Acum a venit rândul volumului doi al trilogiei, Cheia. A fost ca întâlnirea cu un amic zvăpăiat din copilărie. Știai unele lucruri despre el, pe altele le bănuiai, dar nu îți imaginai nici o clipă unde a putut să ajungă și ce mai are de gând pentru viitor.
Ca să vă reîmprospătez memoria, iată rezumatul rezumatului primului volum. Călugărul Samuel din ordinul religios Sancti și-a regizat sfârșitul astfel încât toate televiziunile din lume să îl remarce: un zbor lin și grațios, cu brațele întinse în lături, în forma literei grecești Tau, de pe Citadela, cel mai vechi loc de cult creștin din lume, către străzile pietruite din Ruin, orașul turcesc plin de secrete ascunse în văzul lumii. Lumea întreagă i-a urmărit căderea, televiziunile au speculat identitatea lui și motivația gestului, 
poliția a început o anchetă, însă doar câțiva aleși i-au înțeles mesajul.
Sanctus. Un ordin religios ancestral care sălășluiește în Citadelă – o mănăstire săpată-ntr-un pinten de munte unde ar exista o bucățică din Grădina Raiului, un sacrament păzit cu strășnicie și multe răspunsuri la îndoielile noaștre creștine. Citadela se află nu lângă Vatican, ci în miezul islamului, în orașul Ruin, din sudul Turciei.
De la moartea lui Samuel începe o cursă contra cronometru între atleți cu diverse hramuri: călugării din Citadela trebuie să rămână ascunși lumii, ca să își continue misiunea; polițistul turc Arkadian trebuie să o găsească pe Liv Adamsen, sora geamănă a mortului, și să îi dea trista veste; ea, jurnalistă americană de investigații, va trebui să afle ce l-a condus pe Samuel către moarte. Pe parcurs îl cunoaște pe Gabriel, un fel de arhanghel al dreptății, care o ajută să descopere secrete milenare. Unul dintre ele este chiar sacramentul ascuns în Citadela și acesta a fost factorul wow! al primului volum Sanctus. Sacramentul era…Eva, care acum sălășluiește în Liv.
Cheia începe abrupt, cu toți protagoniștii împrăștiați prin spitale, ascunzișuri, deșert, catacombele mănăstirii sau birourile umplute de sfințenie de la Vatican. Liv trebuie să își revină după ce a fost rănită în explozia din mănăstire, la fel si Katherine Mann, mama lui Gabriel și cea care a ajutat-o să pătrundă în locul inițiaților. Însă călugării primesc ordin să scape de orice martor incomod, așa că din paciente inocente devin ținte ale asasinilor. Katherine moare, nu înainte de a-i lăsa fiului ei, Gabriel, da, acel Gabriel, profeția în oglindă a celei care vorbea despre sacrament. Liv trece printr-un șir de peripeții incomode, însă în cele din urmă își îndeplinește misiunea – duce sacramentul în Eden, locul său originar. În paralel, lumea din Citadela este sfâșiată de lupte pentru putere, de o molimă ale cărei simptome sunt mirosul suav de portocale, febră, bube purulente și o văicăreală continuă, care duce la autodistrugere. Însă, din clipa în care sacramentul e pus la locul lui, totul începe să se regenereze. Doar că Gabriel dispare din nou…ca să existe un pretext pentru volumul trei, nu-i așa?
Ritmul acestui al doilea volum al trilogiei parcă nu mai e la fel de incitant ca la primul, sunt multe lucruri pe care un cititor atent le prevede, sunt și niște clișee ale romanelor cu detectivi, dar per ansamblu este o lectură agreabilă care-și merită banii.