Stafii lipicioase, poveşti incitante

Stafii lipicioase, poveşti incitante

Ce dacă a trecut Halloween-ul? Pentru că suntem români şi nu e tocmai sărbătoarea noastră reprezentativă, ne putem permite luxul să o organizăm de câte ori vrem. Uite, poate chiar în vacanţa de iarnă. Seria Vânătorii de fantome, rezervată preadolescenţilor, e un cadou perfect de găsit în cizme sau sub brad. Deocamdată, două volume au apărut pentru cititorii din România, Pe urme de gheaţă şi În mijlocul focului. Cornelia Funke este autoarea germană care şi-a dedicat talentul scrierilor pentru copii. Eroul principal este un băiat de 10 ani, Tom, care face ce face şi se leagă mereu la cap cu nişte stafii, care mai de care mai scârboasă, fiţoasă, supărăcioasă, îngrozitoare, periculoasă, prietenoasă, capricioasă.

La început, Tom nu este cel mai curajos băiat de pe pământ. Încet-încet, el formează o echipă de temut alături de Hugo, o fantomă cu care se poate discuta, şi de Hedwig Sucdechimion, o bătrânică foarte şmecheră în ale alungării de ectoplasme. Pe lângă spiritele împărţite într-o sumedenie de categorii, Tom mai are de înfruntat şi aerele de superioritate şi zeflemeaua constantă a surorii lui mai mari. Lola, la cei 16 ani ai săi, are job-ul de a submina cu încăpăţînare eforturile băiatului de a convinge Universul că fantome există, chiar mai aproape de noi decât am fi dispuşi să credem.

În prima parte,  Pe urme de gheaţă, Tom intră în tot felul de încurcături primejdioase numai şi numai pentru că îl cunoaşte pe Hugo, fantoma lipicioasă care îşi făcuse culcuş în pivniţa casei lui. De fapt, toate nebuniile care se înlănţuiesc apoi se datorează acestei întâlniri bizare. Povestea este scrisă cu mult umor pe placul puştanilor, într-un ritm alert, care îi va ţine pe micii cititori cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină.

Dacă primul contact pe care îl luăm cu Tom şi gaşca lui dubioasă este pe un tărâm îngheţat, al doilea volum merge direct la polul opus, adică în toiul flăcărilor. În mijlocul focului merită fiecare minut de atenţie din partea copiilor, este şi el un volum plin de culoare, palpitant şi greu de uitat datorită acţiunii incitante şi înspăimîntătoare.

Vestea şi mai bună este că seria Vânătorilor de fantome are în total patru cărţi, ceea ce înseamnă că Tom şi ai săi mai au multe aventuri de pus în aplicare şi de povestit. M-aş fi bucurat ca aceste isprăvi minunat construite să se fi numărat şi printre cărţile copilăriei mele. Sunt vii, foarte vii, deşi în ele se vorbeşte despre fantome. Şi haioase şi scrise din suflet. Aşa cum ar trebui să fie scrise toate cărţile.

Cornelia Funke, autoarea celebrei cărţi Inkheart, care a fost şi ecranizată în 2009, spune, de altfel, că ideile îi vin „din orice şi din nimic, din exterior şi din interior. Am atât de multe încât nu o să fiu capabilă să le înşir pe hârtie pe toate în viaţa asta. Iar personajele pe care le creez, majoritatea lor îmi intră în cameră şi sunt deja vii. Unele sunt rezultatul unei gândiri îndelungate, le adaug trăsături, caracteristici. Dar majoritatea sunt deja vii din momentul în care îmi vin îmi minte“.

Back to top