„Angel radios! Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul raţiunii; da! Sunt nebun…Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat“, îi zicea Rică Venturiano, transportat, Vetei, în O noapte furtunoasă.
Tu ce-ai face din amor? Și pentru tine, cine ce-a făcut, tot din amor? Când ai primit ultima oară o scrisoare de dragoste? Scrisă de mână, pe hârtie, găsită la cutia poștală într-un plic trecut prin furcile caudine ale poștei? Sau ai preferat un e-mail cu rânduri aliniate la stânga, fără diacritice, cu prescurtările trepanate ale așa-zisului limbaj online…gen „dulcik, knd ne mai vdm?“ Hmmm, depinde de vârstă, de gusturi, de educație, de multe altele. 
Tocmai de aceea, editorii Joshua Knelman și Rosalind Porter s-au gândit cum să revitalizeze vechiul obicei al trimiterii scrisorilor de dragoste. Au ales să exploreze dragostea așa cum apare ea în scrierile a 35 de autori, printre care sunt și nume răsunătoare: Margaret Atwood, Douglas Coupland, Michel Faber, A.L. Kennedy, Audrey Niffenegger, Lionel Shriver, Jeanette Winterson, Chimamanda Ngozi Adichie, Joseph Boyden, Graham Roumieu, Jonathan Lethem, Neil Gaiman. Fiecare dintre cele 35 de scrisori de dragoste este diferită, fiecare dovedește abordarea personală a iubirii, fiecare are puterea sa de seducție și un mesaj profund. Nu sunt scrisori obișnuite de amor, care să furnizeze înamoraților prilej de plagiat în epistolele către adoratele lor. În volumul Scrisori de dragoste sunt mici perle literare din care puteți extrage cu mult mai mult decât lectura iubirii.
Jonathan Lethem a imaginat o scrisoare de dragoste de la Marte către Terra – ea trebuie să se predea necondiționat iubirii lui, nu are cum să reziste: „Te iubesc și sunt mai bun decât tine în orice fel – mai măreț, mai întins, mai ferchezuit, mai strașnic, mai aiurit, mai energic…Recunoște asta și recunoaște-mă pe mine…Deja ai făcut-o, te afli în brațele mele ca un copilaș, ca o protejată, ca o lebădă. Dă-te bătută, deja te-ai dat bătută, ești a mea.“
Graham Roumieu s-a pus în pielea lui Bigfoot, care îi scrie bunului său prieten Moș Crăciun, cerându-i iertare că l-a trădat pentru o femeie: „Inima lui Bigfoot tristă ca pisicuța înecată cu panglica frumoasă. Presupun deja că știi cum simte la Bigfoot“.
Chimamamda Ngozi Adichie răspunde cu delicatețe cererii voalate în căsătorie, venite din partea unui partener prea timid: „Iubirea este diferită. Iubirea este ridicolă. Iubirea poate pur și simplu să se întâmple…Îmi place că știi când să pleci…Îmi place cum gătești…Îmi place cum arată fundul tău în blugi…îmi place că subliniezi propoziții din cărți și mi le arăți. Îmi place că îți place de mine și că faptul că tu mă placi mă face și pe mine să mă plac.“
David Bezmozgis recuperează o scrisoare autentică de amor primită de un disident rus în 1918, de la anarhista Fania Efimova Kaplan, femeia a cărei iubire o respinge. „Pe timp de revoluție, iubirea este un lux burghez…Înainte ca această scrisoare să ajungă la tine, vei fi citit în ziare că am tras asupra lui Lenin. Voi muri așa cum am trăit, o marxistă și o revoluționară socialistă“ (n.r. femeia a fost executată prin împușcare, fără să fie judecată, la câteva zile după ce a scris această epistolă).
Vă recomand această carte, nu doar pentru că vă va da de gândit asupra sensurilor iubirii, ci și pentru că ar fi o evadare perfectă din cotidian, mica plăcere interzisă din pauza de prânz de la birou. În timp ce colegii vorbesc despre rate, facturi, ce mai gătim azi, i-auzi ce-a făcut ăla micu’, voi veți fi abosorbiți de un fel sau altul de iubire…