de 
Aurora LIICEANU
Cartea, cam grosuţă, a Phillipei Gregory, se vede că e scrisă cu pasiune şi cu ştiinţă, ea îmbinând pregătirea de istoric cu un doctorat în literatura secolului al XVIII-lea.
Surorile Boleyn este un roman pe care greu îl laşi din mână şi despre care unii consideră că ar fi preferat de femei, mai ales luând în considerare titlul. Dar cartea deschide diferite aspecte ale realităţii descrise. L-am ales pe cel în care se îmbină relaţia între două surori, purtătoare ale ambiţiilor familiale vizând tronul Angliei. Ele au firi diferite, manipulează altfel relaţia între sex şi putere şi, mai ales, fiecare trăiește în felul ei conflictul devastator între ambiţie şi iubire.
Ambele surori erau puse pe tabla de joc a puterii pentru că la ce erau bune femeile într-o lume de bărbaţi, decât pentru a fi împinse în patul regelui – astăzi am spune poziţii înalte – şi de a face urmaşi? Bărbaţii vor putere, taţii şi fraţii sunt bărbaţi şi ei vor putere „în ciuda dorinţelor femeilor“.
Cele două femei fac cu rândul în patul regelui şi ambele trăiesc spaima că, odată atras în mrejele lor, nu vor avea „şmecheria de a-l păstra“.
Prima ajunsă în patul regelui, Mary, se îndrăgosteşte de el, cunoaşte iubirea. Locul ei este luat de Anne, sora ei, pentru care ambiţia e mai mare decât iubirea. Şi, ce e iubirea? se întreabă fratele lor, dându-le şi răspunsul: „Scriem toată ziua despre ea şi cântăm cântece despre ea toată noaptea, dar să fiu al naibii de ştiu dacă există sau nu aşa ceva în realitate. Te doreşte, dacă asta înseamnă pentru tine iubire, atunci da, te iubeşte“.
Deşi sunt rivale, surorile se ajută, împinse de rude, pentru că patul regelui trebuie să rămână în familie, astfel răsplata va fi mare. Aşa poruncea familia.
Mary îşi învaţă sora ce sunt plăcerile carnale, îi dezvăluie deliciile sexuale ale regelui, îi arată drumul de la atingere la plăcere şi de la dorinţă la extaz, îi şopteşte complice secretele lui, perversiunile lui, lăsând la o parte gelozia. Sârguinţa sexuală şi strategia de a mulţumi bărbatul în cele mai intime trăiri ale lui erau pe primul loc. Nu plăcerea lor. Întoarcerea din iatacul regelui era a unei femei răpuse de chin, a unei femei care se ducea în patul ei sfârşită de oboseală, pentru a se ghemui şi a se lăsa îngrijită.
Ambele surori supraveghează libidoul lui, ştiind ce-i labilitatea sexuală a bărbatului răsfăţat de femei, lacom şi nesăbuit, ambele îi analizează cu meticulozitate psihismele, dar şi starea mădularului, pentru că el, bărbatul dorit „putea fi determinat să vrea orice“ cu o condiţie, pe care Mary n-o acceptă la început, dar care pentru Anne este lege: ea, femeia, să n-aibă nici o altă plăcere decât „manevrarea gândurilor lui, în fiecare clipă“. Deci, „o nesfârşită abilitate“. Nimic altceva. Familia lor aştepta răsplata trupului lor şi a fertilităţii.
Ele priveau bărbatul, dar nu uitau că trebuie să-l „urmărească cu privirea stăruitoare, calculată, privirea Boleyn, privirea Howard, care părea să întrebe: ce s-a petrecut aici şi cum pot să folosesc lucrurile în folosul meu?“
În carte, relaţia de dualitate, de iubire şi ură între surori apare permanent. Vedeau lucrurile diferit, deşi urmăreau acelaşi scop. Mary „vroia bărbatul, nu regele“, în timp ce Anne „vroia regele sau nimic“. Mary înclina şi chiar ajunge până la urmă să stea cu un bărbat pe care-l iubeşte, fiind iubită de el, dar care este „un nimeni“, Anne vrea regele, vrea coroana şi ajunge la eşafod.
Lumea nu s-a schimbat prea mult. Sexul şi puterea rămân teme curente și se întâlnesc aproape la tot pasul. Soarta femeilor într-o lume condusă de bărbaţi nu mai este atât de „amarnică“ peste tot, aşa cum gândea Mary. Dar sexul rămâne o armă de succes a femeii şi femeile îşi doresc să afle şmecherii pentru a-şi păstra bărbaţii.