Scriitorul Cullen Greenwich (zis Cubby) este un om fericit şi îi mulţumeşte fără încetare îngerului său păzitor pentru tot ce are în viaţă: o soţie frumoasă, iubitoare şi talentată (Penny Bloom este o celebră autoare de cărţi pentru copii), un băiat de-o inteligenţă rară, un adevărat Einstein (Milo se străduieşte să inventeze o maşină a timpului şi alte aparate la fel de interesante) şi un câine – Lassie – cuminte şi deştept. Ca şi cum toate astea nu i-ar fi fost de ajuns, are şi talent, iar cărţile lui sunt întotdeauna pe lista bestsellerurilor. Numai că, la un moment dat, îngerul pare să se fi plictisit, pentru că soarta lui Cubby se schimbă brusc.
Sunt un admirator declarat al lui Koontz. Şi, spre deosebiră de mulţi dintre cei care i-au apreciat opera de început (mai macabră, cu mai multe elemente horror), sunt foarte încântat de ultimele sale scrieri, mai optimiste şi cu un strop de filosofare în ele. Romanul Cu sufletul la gură este un exemplu tipic de thriller koontzian.
Dean Koontz este un autor foarte prolific, este un autor bine cunoscut, este un autor de succes, este un autor bine vândut. A reuşit toate acestea inventându-şi un stil propriu, inconfundabil şi – mai ales – inventând (reinventând) un gen ce-i aparţine doar lui. Definit în literatura de specialitate drept suspence thriller, genul literar în care excelează Koontz combină, de fapt, elementele de thriller cu horror, fantastic, science fiction şi – uneori – cu satira. Rezultatul este că Dean Koontz obţine ceva original, ceva ce-l defineşte şi-l deosebeşte de alţi scriitori. Sigur, dozele pe care le toarnă în alambicul său sunt diferite de fiecare dată, iar unele dintre romanele sale pot fi încadrate destul de uşor în categoria horror – dar cărţile lui Koontz se caracterizează întotdeauna prin dinamism, prin tensiune şi prin răsturnări dramatice de situaţie. Adică se citesc cu sufletul la gură.