Despre cine nu-și cunoaște înaintașii cred că pe bună dreptate se zice că n-are cum să se cunoască nici pe sine însuși. În SF-ul nostru, riscul cel mare este să crezi fie că ești începător de serie și fericit producător prin surprindere al „oului de aur, fie că nu reprezinți chiar nimic, întrucât cei ce reprezintă „totul sunt autorii iviți în spațiul anglo-saxon. Asta, în cazul românilor care privesc doar dincolo de gard, chiar la foarte mare distanță de propria tradiție, prin urmare nu-i văd și nu-i pot lua în seamă, acesteia, reperele.
