Lucarna a fost primul roman scris de Saramago. Nu a ieşit din tipar decât după şaizeci de ani de la trimiterea paginilor către o editură. Laureatul Premiului Nobel (1998) a lăsat manuscrisul, la care lucra în timpul nopţii, după-ncheierea programului de lucru impus de o slujbă măruntă, dar nu a primit niciun răspuns legat de posibilitatea editării. Ignorarea copilului său literar a lăsat în urmă o mare durere, peste care nu a mai trecut niciodată, în ciuda succesului din anii următori.
Mici anecdote şi fragmente disipate din copilărie şi adolescenţă refac avanscena vieţii de scriitor a lui José Saramago, lăsând însă în afara paginilor ceea ce poate ne-am dori să cunoaştem din culisele cărţilor şi ale vieţii sale literare.
Romanul Lucarna a apărut în această săptămînă în colecţia Biblioteca Polirom, seria de autor José Saramago, cu o prefaţă de Pilar del Río, soţia autorului.
Un scriitor genial, aşa cum este şi Jose Saramago, va cere o rejudecare a cazurilor în care personajele biblice negative au fost condamnate. Fanaticii le vor clasate, dar aceste cazuri sunt reinterpretate dupa ce s-au invocat nuanţele sufletesti din spatele actelor. In ultimul său roman, Cain, Saramago a vrut să-l umanizeze pe fratele cel rău, învinuindu-l pe Creator de neglijenţă atunci când nu i-a dat atenţie unui fiu chinuit de abandon, vinovăţie şi neputinţă. Scriitorul portughez pare un psiholog ce vrea să ne arate rănile din interiorul celui plin de îndoieli, care s-a simţit respins, transformandu-şi durerea în ură. În viziunea lui Saramago, Cain adună toate vanităţile, tentaţiile şi defectele pe care alţii nu şi le asumă, refuzând să le înţeleagă înainte de a căuta un ţap ispăşitor. Cain este umbra aruncată asupra unei inocenţe artificiale. Pentru habotnici, romanul este iconoclast, o blasfemie fără limite,
Eseu despre luciditate e o (contra)-utopie destul de des citată de comentatori. Un text superb al lui Saramago despre un blocaj strict democratic, strict legal generat de o decizie ciudată a cetăţenilor capitalei Portugaliei de a vota alb.
Romanul Peştera al lui Jose Saramago face parte din seria începută în 1995 cu Eseu despre orbire şi continuată cu Toate numele sau Intermitenţele morţii. Ce s-a schimbat din 95? Trecerea la parabolă (anticipată totuşi şi mai devreme în Pluta de piatră), renunţarea la textul realist-magic-istoric din Istoria asediului Lisabonei sau Memorialul mînăstirii, adică acel Saramago deja clasicizat, premiat cu Nobel etc.
Moartea (cu m mic după cum insistă ea însăși să i se spună în Intermitențele morții), hotărâtă să-și ia o vacanță, intră în grevă pe 31 decembrie, într-un an și într-un oraș oarecare dintr-o țară oarecare. Moartea pur și simplu se simte subapreciată și nu mai vrea să-și facă datoria. Bolnavii incurabil, răniții grav din accidentele dezastruoase, bătrânii, cu toții supraviețuiesc printr-un miracol.
In mai putin de o luna, Polirom va publica in traducere romanul de debut al lui Jose Saramago – Manual de pictura si caligrafie (traducere de Georgiana Barbulescu; postfata de Mioara Caragea). Publicata in Portugalia in 1977, cartea constituie nucleul …
Jose Saramago a incetat din viata vineri, 18 iunie 2010, la virsta de 87 de ani, in locuinta sa din Lanzarote (Insulele Canare, Spania). Jose Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 la Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau …