Astăzi este cea de-a 70-a aniversare a eliberării prizonierilor de la Auschwitz – e o zi potrivită să ne amintim despre toate ororile săvârșite în numele unui așa-zis viitor mai bun. E și momentul ideal pentru o lectură spcială: Jurnal (1938-1945). Povestea unei fete care a supraviețuit Holocaustului. Autoarea, Helga Hošková‑Weissová, trăiește și astăzi la Praga, fiind unul dintre puţinii copii de la Theresienstadt care au supravieţuit războiului.
În volumul Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune, Margareta Pâslaru reuşeşte să suprindă cinematografic şi să redea cu sensibilitate momente reprezentative din viaţa şi cariera sa, împletite inseparabil prin intensitatea trăirilor, prin colegii deosebiţi, dar mai ales prin dedicarea ce a caracterizat-o întotdeauna.
E un fel de modă să îţi scrii memoriile după ce ai părăsit o funcţie publică importantă. E tot o modă să promovezi această scriere cu mare tam-tam, chiar dacă materialul pe care îl oferi publicului nu e cine ştie ce original. Genul memorialistic obligă la introspecţie şi la decantarea tuturor evenimentelor pe care le-ai trăit într-o anumită perioadă. Îţi revizuieşti viaţa şi retrăieşti momente delicate ca să le dăruieşti cititorilor o imagine cât mai apropiată de cea pe care o vezi în fiecare zi în oglindă, fără cosmeticalele şi retuşurile de PR care ţi-au folosit în trecut. Şi te autocenzurezi până la limita la care nu mai ştii dacă e bine să îţi aminteşti anumite lucruri, dacă e bine să rememorezi anumite discursuri sau să retrăieşti anumite stări.
Nu știu sigur cum funcționează foștii președinți, dar se pare că vara este anotimpul lor preferat pentru lansat volume impresionante de memorii. Moda se pare că a fost lansată de președinții americani de la Truman încoace, care și-au scris memoriile pentru a sta mărturie istorică despre modul în care au guvernat Statele Unite. „Citind istoria țării noastre m-am gândit adesea cât de mult am pierdut pentru că prea puțini dintre președinții noștri și-au spus propria poveste. Ar fi fost foarte util să știm mai multe despre cum au gândit și ce i-a determinat să ia anumite decizii, scria Harry Truman. Dwight D. Eisenhower a fost cel mai talentat memorialist, alături de citate din discursurile sale inserând și păreri ale oponenților sau ale susținătorilor săi. Președinții Bush au tratat doar anumite perioade din mandatul prezidențial, după criterii numai de ei știute.
Eva Gabrielsson, partenera de viață a regretatului autor scandinav de romane polițiste Stieg Larsson, se află în prezent în Statele Unite, într-un tuneu de promovare a cărții Millennium. Stieg și eu, care a stârnit controverse cu mult înainte …