mircea oprita | BookMag

SFmania 56
Hai să profanăm morminte!

Dacă aș fi un autor de SF așa-zis clasic, care scria pe la începuturile aventurii spațiale a omenirii, cred că aș avea destul de puține variante de subiect. Ar trebui să-mi imaginez neapărat o călătorie cosmică, cel mai probabil spre Marte, întrucât călătoriile spre Lună le-au abordat consistent alții înaintea mea, începând cu Jules Verne și Wells, continuând cu Henric Stahl la noi și atâția alții în SF-ul mondial. Aș alege, deci, o expediție spre Marte, cu un echipaj economicos din punct de vedere numeric, fiindcă nu mi-aș putea închipui că în zorii explorărilor cosmice veritabile s-ar putea trimite în spații un oraș întreg. Mi-aș urmări echipajul pas cu pas, încercând să schițez pentru unii dintre astronauți, dacă nu pentru toți, o mică psihologie de campanie și un conflict.

SFmania 55
Tandemuri literare

Am mai spus asta cândva: colaborările între autori în vederea producerii unei scrieri comune încerc să le înțeleg, nu din principiu, ci pentru simplul fapt că le descopăr din când în când existența. Dar asta nu înseamnă că le și accept cu mare entuziasm. Și niciodată când e vorba de mine, fiindcă am ajuns de mult la concluzia că o asemenea formulă nu mi se potrivește. Uneori trebuie să constat că nu li se potriveau nici altora, deși le-au practicat: dovadă rezultatul adesea mediocru al unor osteneli conjugate, născute probabil din dorința de a construi un subiect mai repede și mai bine. Mă feresc să generalizez, fiindcă există și exemple lăudabile, nu intră totul în unul și același tipar. Unele colaborări artistice au fost chiar strălucite, bunăoară cea dintre Ilf și Petrov, în literatura generală, sau, venind la science-fiction, dar rămânând tot pe terenul limbii ruse, opera celor doi frați Strugațki, Arkadi și Boris.

SFmania 54
Martin versus Tolkien, sau Tolkien plus?

O critică înțepenită între valorile clasice și metodele tradiționale de analiză „înghite greu scrieri precum Hobbitul sau Stăpânul inelelor, iar faptul că după trilogia de tip „high fantasy a lui J.R.R. Tolkien s-au făcut filme spectaculoase, fie și încununate …

SFmania 53
Bătaie mare pe posesia inelelor

Dintre autorii noștri de „literaturi ale imaginarului (cum le place multora, mai nou, să denumească un mănunchi de genuri și subgenuri insolite în raport cu literatura curentului general), Liviu Radu îmi pare cel mai decis să-și lămurească, în cheie teoretică, relația dintre SF și fantasy. Îmi închipui că o face dintr-un simț al clarității caracteristic și scrierilor sale literare, dar poate că și dintr-un interes pro domo, întrucât talentul lui operează degajat și cu motive SF curate, și cu convenții de fantasy evident.

SFmania 52
Scrieri lezate de reguli absurde

O istorie a cenzurii sub comunism s-a mai încercat, însă problema rămâne inepuizabilă și înclin să cred, din experiență proprie, că oricând i se pot adăuga aspecte noi. Unele chestiuni sunt chiar subtile, luminând atât regulile absurde ridicate odinioară de oficialitate în calea scrisului și a editării, cât și diverse strategii de răspuns, atunci când asemenea replici, cu mai mic sau mai mare efect practic, se puteau imagina.

SFmania 51
Un „cult“ al maeștrilor

Citesc cu interes seria de articole Cum m-am făcut solarisian de Dănuț Ungureanu, unde autorul, astăzi unul dintre reputații scriitori de SF românesc (dacă ne gândim la povestirile sale din volumul Marilyn Monroe pe o curbă închisă, de curând reeditat de editura Tritonic, la Basmele geostaționare și la romanul Așteptând în Ghermana), își consemnează cu umor primele contacte cu cenaclul Solaris. Însemnările mele de astăzi pleacă de la un moment legat de participarea cenaclului bucureștean la Convenția națională din 1981 (pe timpuri acestor manifestări publice ale anticipației li se spunea, în ton cu limbajul ideologic oficial, „consfătuiri pe țară).

SFmania 50
O controversă estetică

Printre problemele teoretice pe care și le-a pus SF-ul nostru în a doua jumătate a secolului trecut, nu prea multe țin de o estetică propriu-zisă a creației. Unele au vizat definirea – și redefinirea – genului, altele conținutul specific și relațiile cu domeniile de frontieră față de care trebuiau stabilite înrudiri și delimitări, iar celelalte puneau în discuție limitele imaginației, ori segmentul de public căruia anticipația părea să-i fie destinată. Chestiunea de estetică la care mă refer acum, cu o telescopică privire retrospectivă, e interesantă din mai multe puncte de vedere.

SFmania 49
Sunt vampir, deci sunt legendă

Oricât ar încerca unii dintre noi să prezinte lucrurile altfel, tema vampirului este una de import în science-fiction. Ea aparține fantasticului romantic și mai ales literaturii gotice, unde a și produs scrieri rezistente la coroziunea timpului. Cap de listă este mereu reeditatul Dracula al lui Bram Stocker, sursă de inspirație și imbold de reinterpretare, în cheie proprie sau în registrul mai liber al „variațiunilor, pentru destui autori de azi. Asta nu înseamnă că SF-ul n-a fost tentat și el de vampirism, fiindcă – am mai spus-o și o repet – nu există genuri pure, iar hibridarea literară e tot atât de valabilă ca hibridarea umană, dacă e să dăm crezare savanților specializați în analiza genomurilor de toate felurile, și care descoperă între genele omului modern între 1 și 4 la sută gene transferate de la neanderthalieni.

SFmania 48
Cazul Lovecraft

Howard Phillips Lovecraft este considerat acum un maestru al fanteziei, așa cum constata încă în urmă cu mulți ani, fără să fi putut însă convinge pe toată lumea, L. Sprague de Camp, autor al unei Biografii publicate în 1974 la Doubleday. Maestru al literaturii speculative, cum ne place nouă să spunem astăzi, ca să putem include într-o asemenea cutie largă și totuși vagă sub aspectul conținutului teoretizat, narațiuni în care unele premise realiste se amestecă în diferite procente cu elemente desprinse din alte genuri: fantastic, horror-ul de proveniență gotică, fantezia eroică, literatura mitologizantă, chiar și clasicul basm.

SFmania 47
Maladii moderne

Mă urmărește și acum amintirea unei experiențe care, în urmă cu mai multe decenii, mi-a produs simultan bucurie și nedumerire. Ea se leagă de mai vechea mea implicare în promovarea externă a SF-ului scris de români. Fiind într-o vreme redactor (încă tânăr) la editura clujeană Dacia, mi-a reușit să alcătuiesc și să introduc în producția tipografică a anului 1979 o antologie în limba germană,

SFmania 46
Mașinile Timpului

Înainte de a învăța să-și construiască o mașină specializată, omul a călătorit în timp cum a putut, ajutat de întâmplare și de concursul unor forțe naturale. Uneori l-a prins înghețul, ca în Zece mii de ani într-un bloc de gheață de Louis Boussenard, trezindu-se în chip fericit exact la limita anunțată prin titlu.

SFmania 45
Adio, Verne, bine-ai venit!

În science-fiction răsturnările de interpretare majore sunt rare, iar atunci când se produc, totuși, tind să aibă un caracter mai degrabă constructiv decât violent-demolator. Așa e și normal în cazul unui gen care s-a văzut, cam de pe la începuturile sale, împins la marginea literaturii și obligat să suporte condiția ingrată a minoritarului neglijabil. Într-o asemenea situație, dacă ieși în stradă nervos și pus pe ridicat baricade împotriva propriei tale întreprinderi, nu ai decât de pierdut: mai adaugi argumente în sacul celor ce te tratează oricum ca neserios și îți întorc spatele.

Etichetă: mircea oprita