Şcoală pentru proşti este o carte construită din multe, multe poveşti, deşi firul narativ pare să fie unul singur. De fapt, autorul dă atât de multă importanţă unor amănunte de la care construieşte apoi poveşti noi, încât în carte apar foarte multe scene puternice, multe dintre ele fără legătură directă una cu cealaltă. Moartea profesorului Norvegov sau istoria amantlâcului vecinei care ascultă doar un singur disc - cel pe care se aude vocea soţului decedat, ambele cuprinse în doar câteva pagini, sunt unele dintre cele mai memorabile imagini descrise de Sokolov.
