Cum am văzut la un moment dat, SF-ul românesc s-a putut naște chiar în vecinătatea utopiei, și încă a unei utopii politice, inspirate din socialismul utopic francez. În povestirea Spiritele anului 3000, pe care Demetriu G. Ionnescu o publica la 1875, lumea viitorului ne apare organizată într-un stat mondial care garantează libertatea popoarelor și le asigură bunăstarea prin lucrări ce presupun fertilizarea deșerturilor, nimicirea pădurilor seculare și cultivarea acelorași plante pretutindeni pe glob. Nu doar clima și geografia constituie obiectul acestei „benefice uniformizări, ci și omul, pe care tânărul autor de atunci (mai avea până să ajungă la performanțele politice datorate lui Take Ionescu