Una dintre cele mai semnificative schimbări ale internetului, de la apariția acestuia, este goana pentru monetizare. La începuturi, netul era o colecție stranie și eclectică de pagini personale, un fel de expoziție digitală care nu se baza nici pe companiile media, nici pe banii corporațiilor, pentru că nu se ghida după interese comerciale. Muzicianul și specialistul IT Jaron Lanier a fost martor la creație și în manifestul său tăios You Are Not a Gadget își amintește: „Evoluția internetului a fost un moment aparte, în care am învățat multe despre potențialul uman. Cine ar fi putut ghici (cel puțin la început) că milioane de oameni se vor implica într-un proiect fără prezența publicității, a motivației comerciale, a amenințării cu pedeapsa, a figurilor carismatice, a identității politice, fără să le fie exploatată frica de moarte sau orice altă marotă clasică a umanității. Au făcut ceva împreună doar pentru că era o idee bună, o idee frumoasă.
În urmă cu vreo trei luni, când cercetătorii de la Universitatea Washington din St. Louis au anunțat că o femeie care a avut poziționat un grup de electrozi pe centrul vorbirii a putut mișca un cursor pe ecranul unui computer, doar gândindu-se la mișcările respective, fără să le verbalizeze, părea că Singularitatea – visul SF de a combina omul și mașina pentru a crea o specie mai bună – ar fi inevitabilă. În aceeași perioadă, la Universitatea Brown, oamenii de știință testau cu succes o nouă interfață creier-computer, numită BrainGate, care i-a permis unei femei paralizate să miște cursorul doar cu gândul. La Universitatea Southern California, o echipă de specialiști în biomedicină anunța că a folosit cu succes nanotuburi de carbon pentru a forma o sinapsă funcțională – joncțiunea care permite trecerea semnalelor de la o celulă nervoasă la alta. Acesta este primul pas semnificativ în construirea creierului sintetic.