Contrar tuturor comentariilor din presa internațională despre butoiul de pulbere din Orient, Iranul este o țară fascinantă, controversată și pașnică. Este un loc încărcat cu mistere și mituri milenare, pe care mulți vor să-l simtă, dar puțini au această șansă. Printre acești puțini s-au aflat recent și Daniela și Mihai-Adrian Buzura, care au călătorit în zonele cele mai puternic impregnate cu istorie din vechea Persie.
„Ce are Orientul în plus e lumina. Nu degeaba impresioniștii căutau asta. Am văzut în Magreb orașe deșertice, pe care le-am adorat, și nisipul portocaliu al Emiratelor Arabe, dar în Persia deșertul e altfel, așa cum nu bănuiam“, mărturisește Daniela Zeca-Buzura în albumul Zece zile sub văl.
Yazd și Esfahan sunt două dintre cele mai fascinante orașe iraniene, unde modernitatea și vechile obiceiuri par a conviețui armonios, iar ritmul vieții e dictat nu de nebunia prezentului, ci de puterea soarelui. „Yazd m-a încremenit de uimire și încântare. (…) Yazd reinventează răbdarea, într-o lume a grabei și a detașării. Aici Soarele se hrănește cu suflete. L-a atins și pe al meu, ce noroc că am dispărut din oraș înainte ca lumina de miere și șofran să reușească să mă îmbete…“, spune autoarea. La Esfahan a fost fascinată de albastrul de Persia, culoarea care domină cupolele moscheilor, „albastrul răbdării și al tăcerii, al șoaptei sub văl și al artei disimulării“.
Veți mai afla din acest volum că în Iran Zoroastru e mai mult decât un profet. Zoroastrienii au rămas, de milenii, o castă închisă și rezistentă la contaminări. Turiștii sunt fascinați încă de funeraliile celeste ale zoroastrienilor de acum o jumătate de veac, din care au mai rămas doar turnurile Mannji și Golestan. Zoroastrienii își aduceau morții în interiorul acestor turnuri circulare, pentru ca trupul neînsuflețit să rămână doar cu soarele și cu vulturii și să nu întineze nici pământul binefăcător, nici aerul și nici apa.
Zece zile sub văl nu e un jurnal clasic de călătorie, nu e un ghid turistic, nu e un album al monumentelor istorice, ci toate la un loc. Pentru că fiecare vorbă din jurnal rezonează cu o umbră sau cu o pată de culoare, cu o stare sau cu o privire din imaginea de alături. Pentru că fiecare loc milenar surprins de aparatul de fotografiat are explicația asortată alături. Și pentru că nu descrie o călătorie, ci o experiență care ți-e dăruită o singură dată în viață și pe care trebuie să o asimilezi cu toate simțurile.