Dorothy Hare cea plină de har
Dorothy Hare, fiica de preot a lui Orwell, are un talent extraordinar atunci când vine vorba de sacrifii inutile din viața de zi cu zi spre binele celor din jur. Rutina zilnică a tinerei este consumată în gesturi alese parcă să-şi distrugă orice urmă de confort. Se trezește zilnic la 5 și jumătate dimineața, se...
Cântarea asasinului
O carte care mi-a generat o experiență de lectură ușor stranie. La început mi s-a părut densă, greoaie, parcă mustind de aromele dulcege ale unui templu indian, așa că am progresat în pași de melc. Însă am descoperit că scriitura e puternică, se insinuează și se agață de mintea mea ca și când n-ar vrea...
Treisprezece motive ca să-i iubești pe ceilalți așa cum sunt
Când Jay Asher a publicat acest roman în Statele Unite, în urmă cu cinci ani, nu a stârnit cine știe ce valuri și nu a avut o ședere prea lungă în topul New York Times Book Review. Însă Cele treisprezece motive – romanul pentru adolescenți despre o fată care se sinucide și lasă înregistrări...
Nimeni nu-și pune problema ce facem cu inteligența noastră
Când am văzut volumul Românii, un viitor previzibil? mi-am zis: iată o carte a unui autor care are curajul să vadă ce este cu românii, cum cred ei că sunt, ce atribute pozitive și ce atribute negative consideră ai că-i caracterizează și la ce aspiră ei. O temă dificilă, pe care o abordezi știind...
Clişeu, crimă, carte
Omenirea parcă nu se mai satură de clişee. Dacă îi întrebi pe indivizi „Cât de mult iubiţi clişeele în politică, modă, literatură?“, cineva o să te ia cu siguranţă la pumni pe stradă. Dacă în timpul bătăii geanta acelui „cuiva“ se va răsturna şi conţinutul i se va împrăştia pe caldarâm, printre obiectele căzute va...
Dacă tot defilează cazul Tanacu pe covorul roşu la Cannes
Am citit cu mare întîrziere Spovedanie la Tanacu şi Cartea judecătorilor de Tatiana Niculescu Bran. Şi pentru alţi întîrziaţi: vă sfătuiesc s-o faceţi pînă veţi vedea filmului lui Cristian Mungiu care va avea premiera mondială sîmbătă, 19 mai, la Cannes (e în competiţia oficială, se intitulează „După dealuri”).
Alecart – O intrare de primă mână pe piaţa revistelor culturale din România
Ceea ce lipseşte spiritului cultural în România, şi anume ieşirea din cercul strâns al autohtonismului şi îndreptarea spre spaţiul cultural din afară, aducerea în prim-plan nu doar a numelor deja consacrate ale criticii sau literaturii române, ci şi a recentelor apariţii editoriale sau a evenimentelor culturale din spaţiul european sau american găsim, nu din întâmplare,...
Între binefacerile camaraderiei şi ademenirea carnală
Pentru cei care l-au cunoscut pe Alberto Moravia prin intermediul romanelor sale, volumul de proze scurte Iubitul nefericit este o surpriză (plăcută e puţin spus!). Observaţia este incisivă şi abruptă, iar analiza psihologică, mult mai densă. Portretele sunt concise, dar … mai mult...
Niște îngeri, puțin altfel
Dru Anderson se mutase de curând din Miami în Dakota de Sud, adică trecuse brusc de la clima înăbușitoare, lipicioasă și umedă din Florida la zăpezile care blocau circulația zile în șir. Și, de parcă nămeții n-ar fi fost de ajuns ca să se simtă străină în Foley, nu se împacă în nici un...
Zen și viața după moarte
Nu, nu este vreo paralelă și nici un studiu despre cum zen influențează viața de apoi, ci titlurile unor cărți citite recent și despre care vreau să vă povestesc câte ceva. E arhicunoscută și arhitraficată întoarcerea omului modern la spiritualitate, către sine, către valorile morale care în goana după bani și faimă îi păreau desuete....
Milorad Pavić. Cartea domino sau jocul de cărţi
Apărut în România în traducerea Marianei Ştefănescu, Dicţionarul khazar, roman-lexic în 100 000 de cuvinte. Exemplar feminin îşi avertizează cititorul într-un ton serios la suprafaţă, ludic în subtext, că este ferit de soarta altor cititori, şi anume moartea inevitabilă în urma lecturii ediţiei în cauză. De la gravitatea prezicerii iniţiale, autorul decade în parodia obiectivelor...
Literatura care nu te mîngîie pe creştet
Da, poţi s-o duci la nesfîrşit cu autori şi cărţi care-ţi zîmbesc frumos, te cocoloşesc, te respectă, îţi prezintă partea frumoasă şi instructivă şi profundă a artei, fie unii inteligent-comerciali, fie unii clasici şi fioroşi ca nişte soldaţi de ceramică. Sau poţi să citeşti tot ce găseşti de Elfriede Jelinek (lista aici), să vezi...
