Întrebarea, marea întrebare: ce s-a întîmplat pe la 1800, cum a reuşit Vestul (Marea Britanie) să declanşeze un aşa sprint industrial şi să depăşească China. Kenneth Pomeranz analizează decalajele economice, avantajele şi dezavantajele în marea competiţie din Vest şi Orientul Îndepărtat.
În mai se numără vacanţele care vor urma. Pentru cei pasionaţi de istorie şi de spaţii exotice, dar care nu au bani să ajungă până-n Asia sau Maghreb, Granada maură este o destinaţie potrivită. Dacă vreţi să citiţi impresiile unui turist mulţumit, aveţi la dispoziţie jurnalul de călătorie scris de Washington Irving. Deşi a vizitat Granada în 1829, cartea sa, Alhambra, nu poate fi considerată o vechitură. Ar fi nedrept. Autorul ei a putut colecţiona legende, amintiri şi imagini rare, mai ales datorită statutului său de călător privilegiat. Guvernatorul i-a amintit de obiceiul gazdei spaniole de a-şi pune casa la dispoziţia oaspeţilor şi i-a oferit un loc de cazare exclusivist - una dintre încăperile Alhambrei, mobilată rapid pentru Irving.
Dorothy Hare, fiica de preot a lui Orwell, are un talent extraordinar atunci când vine vorba de sacrifii inutile din viața de zi cu zi spre binele celor din jur. Rutina zilnică a tinerei este consumată în gesturi alese parcă să-şi distrugă orice urmă de confort. Se trezește zilnic la 5 și jumătate dimineața, se îngrijește personal de micile treburi gospodărești – ba face chiar și baie într-o cadă cu apă rece doar ca să nu consume cumva, din greșeală, apa caldă destinată bărbieritului tatălui său. Mănâncă mai puțin și mai prost decât ceilalți din casă – pentru a face economie (tatălui ei îi place mâncarea de calitate însă nu suportă să o plătească).
O carte care mi-a generat o experiență de lectură ușor stranie. La început mi s-a părut densă, greoaie, parcă mustind de aromele dulcege ale unui templu indian, așa că am progresat în pași de melc. Însă am descoperit că scriitura e puternică, se insinuează și se agață de mintea mea ca și când n-ar vrea să fie părăsită. Mă surprindeam amintindu-mi vreo frază în mijlocul unei discuții îndepărtate de tema cărții. Așa că m-am întors la ea, hotărâtă să îi acord timpul binemeritat. Prin urmare, nu veți întâlni aici personaje obișnuite, nici locații comune, ci o lume fantomatică, profundă și puternică.
Când Jay Asher a publicat acest roman în Statele Unite, în urmă cu cinci ani, nu a stârnit cine știe ce valuri și nu a avut o ședere prea lungă în topul New York Times Book Review. Însă Cele treisprezece motive – romanul pentru adolescenți despre o fată care se sinucide și lasă înregistrări audio legate de motivele care au condus-o la gestul extrem - a primit o infuzie de imagine și vânzările au ajuns în foarte scurt timp la 158.000 de exemplare. Ideea nu a fost deloc spectaculoasă – o actriță citea pasaje din carte, substituindu-se vocii eroinei moarte - , dar a adunat mii și mii de vizualizări pe Youtube. Dar confirmă teoria că o carte este un produs care are nevoie de un mic ajutor de marketing și promovare pentru a fi vândută. Editorii americani sunt foarte conștienți de acest adevăr, cei din România ar face orice ca să nu cheltuiască pentru promovare. Dar despre asta vom vorbi separat, după Bookfest 2012.
Când am văzut volumul Românii, un viitor previzibil? mi-am zis: iată o carte a unui autor care are curajul să vadă ce este cu românii, cum cred ei că sunt, ce atribute pozitive și ce atribute negative consideră ai că-i caracterizează și la ce aspiră ei. O temă dificilă, pe care o abordezi știind că vei fi afirmat poate, dar și contrazis.
Omenirea parcă nu se mai satură de clişee. Dacă îi întrebi pe indivizi „Cât de mult iubiţi clişeele în politică, modă, literatură?, cineva o să te ia cu siguranţă la pumni pe stradă. Dacă în timpul bătăii geanta acelui „cuiva se va răsturna şi conţinutul i se va împrăştia pe caldarâm, printre obiectele căzute va fi mai mult ca sigur şi un volum de Dan Brown sau în stilul lui Dan Brown. Cele mai criticate cărţi ale anilor noştri sunt şi cele mai citite. Cărţile cu conspiraţii, societăţi secrete, crime ritualice, interese îngropate, mistere antice, personaje cu două-tre-patru feţe. O astfel de carte este şi Moştenirea Stonehenge, scrisă de Sam Christer.
Am citit cu mare întîrziere Spovedanie la Tanacu şi Cartea judecătorilor de Tatiana Niculescu Bran. Şi pentru alţi întîrziaţi: vă sfătuiesc s-o faceţi pînă veţi vedea filmului lui Cristian Mungiu care va avea premiera mondială sîmbătă, 19 mai, la Cannes (e în competiţia oficială, se intitulează „După dealuri).
Ceea ce lipseşte spiritului cultural în România, şi anume ieşirea din cercul strâns al autohtonismului şi îndreptarea spre spaţiul cultural din afară, aducerea în prim-plan nu doar a numelor deja consacrate ale criticii sau literaturii române, ci şi a recentelor apariţii editoriale sau a evenimentelor culturale din spaţiul european sau american găsim, nu din întâmplare, în Alecart (http://www.alecart.ro/), revistă de atitudine culturală care face concurenţă stării civile.
Pentru cei care l-au cunoscut pe Alberto Moravia prin intermediul romanelor sale, volumul de proze scurte Iubitul nefericit este o surpriză (plăcută e puţin spus!). Observaţia este incisivă şi abruptă, iar analiza psihologică, mult mai densă. Portretele sunt concise, dar …
Dru Anderson se mutase de curând din Miami în Dakota de Sud, adică trecuse brusc de la clima înăbușitoare, lipicioasă și umedă din Florida la zăpezile care blocau circulația zile în șir. Și, de parcă nămeții n-ar fi fost de ajuns ca să se simtă străină în Foley, nu se împacă în nici un fel cu atmosfera din liceu, unde profesoara Bletchley îi face viața amară, iar colegii o ignoră. Mă rog, nu chiar toți - ciudatul clasei, Graves, manifestă un interes bizar pentru ea. Așa începe romanul pentru adolescenți Altfel de îngeri, de Lili St. Crow.
Nu, nu este vreo paralelă și nici un studiu despre cum zen influențează viața de apoi, ci titlurile unor cărți citite recent și despre care vreau să vă povestesc câte ceva. E arhicunoscută și arhitraficată întoarcerea omului modern la spiritualitate, către sine, către valorile morale care în goana după bani și faimă îi păreau desuete. Iar literatura de specialitate încearcă să îndeplinească această nevoie.