Posturi cu tagul "oana dusmanescu"
Un suflet de mamă

Un suflet de mamă


Dacă vi s-a făcut dor cu adevărat de nişte cuvinte meşteşugite, înşirate sfîşietor, dureros, inspirat şi crud în acelaşi timp, atunci faceţi repede rost de Ella, scrisă de Angela Becerra.
Subtilităţi şi pumni în faţă

Subtilităţi şi pumni în faţă


Proza scurtă a Debrei Dean din volumul Confesiunile unei femei este potrivită cititorului viitorului. Aruncă săgeţi dulci şi amare în povestirile sale mini şi ştie să potrivească foarte bine mângâierile pe care ţi le dăruieşte, din când în când, viaţa cu realităţile tipice şi vindicative.
Necunoscuți pereche

Necunoscuți pereche


Aceasta nu este o ficțiune. Cele două personaje care țin o corespondență asiduă nu sunt personaje. Sunt doi oameni în carne și oase, doi scriitori ai lumii contemporane, Kim Thuy, canadianca de sorginte vietnameză, și Pascal Janovjak, o „corcitură“ europeană reușită, slovaco-franco-elvețiană. Cei doi s-au cunoscut în 2010, au stat împreună câteva ore, dar conversația...
Ciocniri bizare. Cu oameni şi sentimente

Ciocniri bizare. Cu oameni şi sentimente


Oana Orlea este un fenomen special. Deşi numele ei este cât se poate de românesc, simţirea şi scrierea ei sunt cât se poate de franţuzeşti. De aceea cartea Întâlniri pe muchie de cuţit se numeşte, în original, Rencontres sur le fil du rasoir şi a fost tradusă în româneşte în 2011.
Omuleţii invadatori de biblioteci

Omuleţii invadatori de biblioteci


Poate pentru că sunt adepta împărţirii lumii în două şi pentru că „ţin“ mai degrabă cu Harry Potter decât cu Stăpânul inelelor, poveştile cu hobbiţi curajoşi şi aventurile lor palpitante mi s-au părut întotdeauna puţin demodate. Puţin greoaie şi puţin repetate la nesfârşit.
Timpul știe să povestească

Timpul știe să povestească


Multe, foarte multe se întâmplă odată cu trecerea timpului. Uneori, multe se întâmplă din cauza trecerii lui și a istoriei pe care trebuie s-o suporte. Acesta este și cazul desfășurării de situații din cartea Tristețea samuraiului de Victor de Arbol, volum care se vrea legătura peste timp între niște povești care au avut loc...
Fantome japoneze

Fantome japoneze


Aş fi putut trage un chef azi-noapte. Este pentru prima dată când, în sfârşit, după îndelungi încercări de sincronizare, fac click şi rezonez şi mă impresionează cu adevărat rândurile scrise de un autor din Ţara Soarelui Răsare. Poate pentru că este vorba despre o autoare. Hiromi Kawakami universalizează sufletul de femeie, păstrând emoţia orientală în...
Singura speranță e să devenim zombie

Singura speranță e să devenim zombie


Dacă vă imaginați o țară mai îngrozitoare, mai absurdă, mai dureros de pierdută decît aceea în care trăiți deja, o faceți degeaba. Florin Irimia și-a imaginat-o în cartea O fereastră întunecată, amestecând fermecător imaginație personală laolaltă cu clișee născute din filmele de groază.
Rătăcită şi nemaiadunată

Rătăcită şi nemaiadunată


Vă era dor de comunism? De Zidul Berlinului care rupea în două o singură lume? De poveştile cavernoase, bolnăvicioase, acoperite în mister şi întuneric ale unui univers opac, din care poveştile ieşeau greu şi uneori distorsionate? Scriitoarea germană Katja Lange-Muller spune, în Oi înfuriate,  povestea Sojei, o femei născută de partea estică a lucrurilor....
Moşteniri de mai multe feluri

Moşteniri de mai multe feluri


Eroina noastră din Ce să fac cu moștenirea? este genială. Are mai multe diplome în multe domenii, ştie muzică şi meteorologie, are un coeficient de inteligenţă de 158. Cu toate acestea nu se regăseşte în nimic din jurul ei. Din spusele ei, nu-i plac oamenii şi pe majoritatea îi consideră idioţi. Se crede superioară...
Durerile facerii de oameni

Durerile facerii de oameni


Nimic nu mi se pare mai curgător decât scrierea lui Baricco. Mai blând, mai mângăietor, mai firesc, mai puţin studiat, mai puţin preţios şi totuşi atât de strălucitor. Alessandro Baricco are darul cuvintelor mai mult decât oricare scriitor contemporan la care mă pot gândi. Poate şi pentru că mă aflu şi sub influenţa cărţii...
Titanicul găunos

Titanicul găunos


S-au spus multe poveşti despre Titanic. Cea mai cunoscută nu e o carte, evident, ci filmul cu Leo şi Kate, în care strălucirea, iubirea, sacrificiul şi moartea eroică sunt protagoniştii principali. Ce aţi spune despre altă perspectivă asupra catastrofei petrecute acum 100 de ani? O perspectivă cinică, realistă şi nemiloasă cu oamenii şi moravurile vremii....