BookMag. Oameni mari despre cărți bune
Industria de carte din România va avea, începând din 2012, un eveniment grandios în cadrul căruia vor fi recompensate cele mai importante performanțe editoriale și de business din domeniu. Bun de Tipar – Gala Industriei de Carte din România (ediţia I), va avea loc vineri, 11 mai 2012, la ora 18.00, în Sala „Atrium din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional (Bulevardul Unirii nr. 22, sector 3, Bucureşti).
Așa se numește în original. Gabriela, cravo e canela. Gabriela, cuișoare și scorțișoară. În portugheză sună ca o mică poezie. În limba bucătăritului, înseamnă arome, dulceață, dar și ceva înțepător, surprinzător. O farfurie interesantă, care îți dă simțurile peste cap. Ceva exotic, mai ales pentru noi, cei care nu am apucat să trăim în Ilheus, Brazilia, în prima jumătate a secolului trecut.
Deși pare inofensiv și acum e legat mai degrabă de cele sfinte ale ortodoxiei, busuiocul are o istorie fascinantă. Se spune că Salomeea a ascuns capul lui Ioan Botezătorul într-un vas cu busuioc, pentru a estompa mirosul descompunerii. Grecii și romanii credeau că busuiocul crește doar dacă la plantare strigi blesteme inimaginabile și urli. De asemenea, la greci, doar capetele încoronate aveau dreptul să culeagă busuioc; dacă erai un om rău și miroseai busuioc, îți creștea un scorpion în cap. În India, planta de busuioc este sacră, fiind închinată zeilor Krishna și Vishnu și prezentă în fiecare casă. Fiecare credincios hindus trebuie să plece din lumea aceasta purtând o crenguță de busuioc pe piept, aceasta fiind pașaportul său către paradis.
Am ieşit din zodia vrăjitorilor şi vampirilor. Şi am intrat cu Jocurile foamei într-o nouă lume utopică pentru adolescenţi de toate vîrstele în care, ce întîmplare, problema e una mult mai „socială.
O coamă bogată, afro, plină de șuvițe sângerii, violet, mov și ciclam, ochii verzi luminoși, gura senzuală, o ținută gotico-vintage-smart casual, pantofi Baby Jane, un pachet de țigări care se consumă destul de repede și un discurs franc, într-o engleză studiată: autoarea finalndeză Sofi Oksanen, în vizită la București pentru lansarea romanului Purificare, editat la Polirom. Interviu în exclusivitate pentru BookMag.
A.S. Byatt, autoarea romanului Cartea copiilor, o mare fană a poveștilor fraților Grimm și a mitologiei din jurul zeilor nordici, spunea la un moment dat că pentru ea, realismul este doar un termen din literatură. Cartea copiilor este totuși un roman realist. Pentru că....
Cele două povestiri ale lui Stefan Zweig din acest volum, Amoc.Obsedatul, au fost scrise în timpi diferiți, iar între aparițiile lor au trecut cam douăzeci de ani. Obsedatul a apărut chiar după decesul lui în 1944, ca urmare a unei sinucideri comune, împreună cu soția lui.
James Ellroy este un scriitor celebru în America, dar mai puţin cunoscut la noi. Romanele sale poliţiste s-au publicat în toată lumea, în tiraje incredibile, iar ecranizările unor cărţi ale sale s-au bucurat de un succes binemeritat. Cred că mulţi spectatori din România au văzut L.A. Confidential – un film cu o distribuţie de excepţie şi care a cîştigat o grămadă de premii. Da, L.A. Confidential este ecranizarea romanului cu acelaşi nume al lui Ellroy, o carte care face parte dintr-un grup de patru romane – grup care se numeşte, după cum vă imaginaţi, L.A. Quartet.
Harta şi teritoriul e o carte făcută pentru Goncourt, mai calmă, mai fără deranj, aşa spuneam bosumflat acum doi ani (aici). Scuza găsită de Houellebecq: e o carte ceva mai tristă, e despre moarte, depresie, nu e polemică, nu e despre turism sexual sau despre secte şi vedete scăpătate (ca-n Platforma sau
Stare de asediu, magazine goale, blocuri care se dărîmă, fără apă sau curent electric, un sentiment al paranoiei ce pune stăpînire pe toate, Securitatea care pîndeşte din umbră şi, în acelaşi timp, o înfloritoare piaţă neagră, nomenclaturişti care se bucură de cartiere selecte, cluburi şi restaurante. Aşa arată Bucureştiul cu 100 de zile înainte de căderea regimului comunist în România, imagine surprinsă de un tînăr de origine britanică, sosit în oraş ca să predea la catedra de limbă engleză a universităţii şi care se trezeşte în mijlocul unei lumi duplicitare.
Încă o dată, scrierile pornite de la realitate se dovedesc mai valoroase decât ficțiunile pure. Romanul Orele de Michael Cunningham, apărut la editura Polirom în colecția Top 10+ (Capodopere ale literaturii), spune povestea a trei destine feminine din timpuri diferite (1923, 1949 și anii 2000). Totul pornește de la povestea scriitoarei Virginia Woolf în momentul conceperii romanului Doamna Dalloway. Autorul arată starea psihică a lui Woolf, cu încercarea de a-și învinge nebunia și de a-și termina romanul. Un roman ușor trist, cu femei nemulțumite de viața lor, așa cum întâlnești adesea în viața reală, dar despre care nimeni nu vorbește. Aparent iubite – chiar o contradicție ai zice – dar care nu-și iubesc, la rândul lor, nici partenerul, nici viața pe care o duc.
Există astăzi, în România, câteva edituri prin mijlocirea cărora anticipația autohtonă se poate exprima în suficientă măsură încât această manifestare particulară a literaturii române să poată trăi și „respira împreună cu întregul. În mod neașteptat pentru cine privește din afară fenomenul, ele nu sunt editurile mari, cu tradiție decenială și cu largă suprafață (ca producție de carte, aranjamente comerciale și resurse de reclamă), ci unele mici. Editura Nemira, de pildă, care își aniversează deja douăzeci de ani de la publicarea primei cărți de SF în cadrul colecției sale specializate, poate prezenta o invidiabilă listă de sute de volume apărute în acest răstimp. Multe dintre ele dau năvală spre public în pachete de „cărămizi care îți iau ochiul cu ilustrația spectaculoasă a copertelor – bunăoară seriile George R.R. Martin, Frank Herbert, Arthur C. Clarke, Orson Scott Card.