2012 | BookMag - Part 24

David Gilmour: „Școala nu este pentru toți, dar e o experiență bună și esențială pentru mulți copii“

Clubul de film este un volum atipic de memorii care are un public țintă foarte bine definit: părinții (de adolescenți). Relatează povestea unui cuplu tată-fiu care trece printr-o perioadă dificilă; fiul este din ce în ce mai apăsat de orele petrecute la liceu, tatăl trece printr-o schimbare profesională pe care nu știe cum s-o gestioneze mai bine. Punctul lor de întâlnire este disperarea. Atunci, tatăl - scriitorul și criticul de film canadian David Gilmour adică - are ideea salvatoare pentru fiu: îi permite să renunțe la școală dacă acceptă să vadă împreună trei filme pe săptămână. Așa începe perioada de educație cinematografică a lui Jesse. Fiecare film are un mesaj, fiecare peliculă reprezintă o stare, o operă, o felie de viață – și veți găsi la finalul cărții lista educativă.

Educație pentru părinți

De cele mai multe ori, părinții „debutanți se găsesc prinși într-un război al sfaturilor și ideilor-despre-cum-e-mai-bine-să-crească-ăla-micu’ de nu mai știu încotro s-o ia. Bunici care vor să se implice, verișoare care știu ele mai bine, vecine sfătoase...toată lumea îi bombardează cu rețete și indicații. Cel mai sănătos e să asculte politicos toate sfaturile de la toate rudele, nu contează cât de îndepărtate sau cât de pricepute, și să se bazeze pe instinctele părintești și pe sfaturile specialiștilor. Nu vorbesc despre acei specialiști scorțosi, cu texte prefabricate pentru orice situație. Humanitas a tradus de-a lungul timpului șapte cărţi practice adresate părinţilor, pe care cititorii le-au apreciat, de vreme ce au trebuit republicate, unele de mai multe ori. Sunt cărţi necesare părinţilor care nu vor să-şi crească la întâmplare copiii.

Un Fellini al Balcanilor

L-am descoperit pe Emir Kusturica când eram în şcoala generală şi am fost uimită să văd nişte filme altfel, cum îmi plăcea să le zic prietenilor, mândră că am dat peste ceva original. Primul film văzut a fost Vremea ţiganilor. Atmosfera şi personajele din Vremea ţiganilor descriau scene autentice din mahalaua est-europeană, pe care nu le găseam în filmele de la Hollywood. Mi-au rămas în minte, fiind uimită să descopăr într-un film apreciat şi de occidentali tipologii umane întâlnite în cartierul meu.

Cât costă să fii prințesă?

Jacqueline Pascarl a scris cartea Cândva am fost prințesă. Coșmarul unei mame pentru a spune lumii povestea sa. O poveste tristă, sfâșietoare, despre o tânără naivă ajunsă prințesa unui sultanat malaezian și apoi fugară din calea furiei serenisimului ei soț. Ca în toate poveștile în care bogatul se luptă cu săracul, el a câștigat, fără să joace corect. I-a răpit pe cei doi copii și mama lor i-a putut vedea abia după 20 de ani. 20 de ani în care a sperat în ajutorul justiției și în dreptatea divină. Inutil! A reușit doar să atragă atenția presei internaționale, dar de această dată nici puterea presei nu s-a văzut.

Cum se citesc trupurile precum cărţile

Atunci când Cititorul şi Cititoarea se confundă în afara cărţii, când confundă paginile unei cărţi cu trupul celuilalt lectura capătă ritmul nevoii de a-ţi învăţa pe de rost propriul cititor. În lectura sa, Cititoarea îşi deschide curiozitatea cu titlurile capitolelor (trupului), cade în amănuntele fiinţei citind defectele ca efecte stilistice şi apoi îşi construieşte propriul Cititor ideal din paginile tocmai parcurse. De cealaltă parte, Cititorul nostru recurge la o lectură complexă, cu toate simţurile într-o alergare grăbită printre rândurile celuilalt; el sare, repetă paginile, insistă în mesaje simultane până ce se pierde.

A început Proctor-mania!

Jo Nesbo este un foarte cunoscut și admirat autor norvegian de thrillere. A cucerit nu doar Scandinavia, ci întreaga lume cu cărțile sale pline de personaje originale, acțiuni complexe și răsturnări de situație surprinzătoare. Ce este și mai surprinzător la Nesbo – lejeritatea cu care îmbină genurile literare, reușind să scrie atât thrillere de mare succes comercial, cât și cărți pentru copii, de care toată lumea a devenit dependentă.

Nu poți să dai greș cu Chandler!

Mă gândeam dacă există vreo carte pe care să o poți face cadou oricui, chiar și unui literat prețios, chiar dacă nu știi nimic despre preferințele de lectură ale cuiva. Până la urmă, după ce am scos din listă albumele de artă, volumele septice de cultură generală și bestseller-ele pe care teoretic toată lumea și le-ar dori, am ajuns la concluzia că Agatha Christie și Raymond Chandler sunt alegerile finale – și așa împăcăm și feministele și machiștii.

Credință și păcate. Care e scorul, până la urmă?

Până și cititorii atei sau agnostici își vor da seama că prima nuvelă a acestui volum, Abel Sanchez, este reeditarea modernă a istoriei biblice care îi are în centru pe Abel și Cain, primii frați ai lumii. Dar și cei dintâi care au creat relația criminal-victimă. În scrierea lui Miguel de Unamuno, maestrul cuvintelor rostite apăsat și dureros de sincer, e vorba de doi prieteni, frați sub aspect sufletesc. Dar chiar așa să stea lucrurile?

Romanul „Patru bărbați plus Aurelius“ de Doina Ruști va fi tradus în Italia

Romanul Patru bărbaţi plus Aurelius de Doina Ruşti, apărut în anul 2011 în colecţia Ego. Proză a editurii Polirom, va fi tradus în Italia. Versiunea italiană a romanului, semnată de Ingrid Beatrice Coman, prozatoare de limba italiană, va apărea în aprilie 2013 la Rediviva Edizioni. Patru bărbaţi plus Aurelius este disponibil şi în ediţie digitală şi este recomandat de Radio România Actualităţi şi elefant.ro.

Din Kazahstan în Canada…

Cu niște ani în urmă, un editor american celebru povestea că în domeniul SF-ului lucrurile merg altfel decât în alte genuri literare. Adică nu are nici un rost să investești în promovarea unei cărți - cititorii din afara fandomului nu vor fi convinși să citească o carte dintr-un gen neserios, iar fanii vor afla (nu se știe cum, nu se știe de unde, dar vor afla) că urmează să apară o carte interesantă și se vor strădui să și-o procure. Cam așa merg lucrurile și la noi. Unele edituri publică lucrări SF celebre, fără să menționeze undeva că-s SF, iar fanii află și le cumpără. Uneori cărțile respective au fost ecranizate, alteori au fost nominalizate pentru premii importante ale genului - dar nu contează, pentru că unele edituri se laudă că nu publică subliteratura SF, iar când o fac (destul de des, de altfel) se străduiesc să ne convingă că nu-i vorba de SF.

Sensul nopții, sensul vieții și al morții

Sensul nopții. O confesiune este o carte scrisă sub iminența morții, o operă deasupra căreia a stat umbra unui final implacabil. E un roman născut din absența luminii, din dorința de a lăsa o moștenire a cărei efemeritate să se scurgă o dată cu fiecare pagină. Autorul Michael Cox are o poveste la fel de frumoasă și de tristă precum cea a personajului său principal. După ce a absolvit la Cambridge s-a dedicat muzicii, purtând în suflet dorința de a scrie o carte care să celebreze spiritul victorian și maeștrii literari din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea (și veți găsi referințe la cărți rare și minunate). S-a dedicat cu adevărat acestui proiect abia când a aflat că o formă rară de cancer îi va răpi vederea în scurt timp.

Peştera din mall

Romanul Peştera al lui Jose Saramago face parte din seria începută în 1995 cu Eseu despre orbire şi continuată cu Toate numele sau Intermitenţele morţii. Ce s-a schimbat din 95? Trecerea la parabolă (anticipată totuşi şi mai devreme în Pluta de piatră), renunţarea la textul realist-magic-istoric din Istoria asediului Lisabonei sau Memorialul mînăstirii, adică acel Saramago deja clasicizat, premiat cu Nobel etc.

An: 2012