Vă mai amintiți de romanul Roțile? Dar de Aeroportul? Poate ați citit și Mânuitorii de bani. Toate au fost cărți de mare succes în România de dinainte de 1990. Din ce cauză?
S-o luăm mai pe departe.
Pe la începutul secolului al XX-lea, Upton Siclair a șocat întreaga societate americană cu cartea sa, Jungla, în care descria condițiile de lucru din industria cărnii. Mărturisesc că după ce am citit-o n-am mai mâncat mezeluri un an de zile… Succesul acestui roman – pentru că Jungla este o operă de ficțiune, chiar dacă-i bazată pe o investigație serioasă – s-a datorat amestecului de poveste imaginară cu elemente de documentare. Cititorul acceptă mai ușor informațiile, dacă acestea sunt prezentate sub formă de poveste palpitantă, decât dacă sunt afișate sub formă de tabele. 
Ca urmare a acestui succes, în America a apărut un gen literar care poate fi numit documentar ficțional. De exemplu, James A. Michener a scris o mulțime de cărți în care descrie istoria unor țări sau a unor orașe prin intermediul unor succesiuni de miniromane. Într-o categorie asemănătoare pot fi incluse cărțile lui Arthur Hailey. Astfel, romanul Roțile descrie activitatea din industria automobilelor, Aeroportul povestește despre lumea aeroporturilor, iar Mânuitorii de bani despre finanțiști. Adică vorbește despre lucruri aride, pe care le transformă în chestii captivante și pe înțelesul unor categorii de cititori care n-au nici o legătură cu activitățile acelea.
Poate unii dintre cititorii de o anumită vârstă își mai amintesc cărțile lui C. Turturică (Marele interogatoriu, Cărăuș peste granițe și altele). C. Turturică se infiltra într-o intreprindere și afla multe lucruri inacesibile publicului larg, iar apoi le destăinuia tuturor.
Detectivul lui Hailey ne vorbește – evident – despre activitatea polițienească. Eroul principal, Malcolm Ainslie, a fost preot catolic și a scris cărți importante din punct de vedere teologic. Din motive personale, a renunțat la preoție, s-a căsătorit și a devenit polițist. După mulți ani, a ajuns detectiv la poliția din Miami. Și, într-o zi, când se grăbea să plece acasă – pentru că urma să ajungă împreună cu soția sa tocmai în Canada, unde socrul său își sărbătorea ziua de naștere – face eroarea să răspundă la telefon.
Era preotul de la închisoarea Raitford care, în ciuda faptului că nu avea nici un chef să ia legătura cu un răspopit, îi transmite că Elroy Doil vrea să i se spovedească. Elroy Doil este un criminal în serie care fusese arestat de Ainslie. Știind că detectivul fusese preot, vrea să i se spovedească acestuia și să primească iertarea din partea acestuia. Iar detectivul, dornic să lămurească definitiv cazul de care se ocupase, acceptă, deși știe că nu mai are dreptul să asculte o spovedanie.
Efortul de a ajunge la închisoare înainte de execuția criminalului e răsplătit prin confesiunea acestuia – care lămurește unele lucruri, dar complică situația într-un mod la care nu se așteptase nimeni. Pentru că Elroy recunoaște o mare parte din crimele sale îngrozitoare, dar neagă cu înverșunare că ar fi avut de-a face cu asasinarea consilierului municipal Ernst și a soției acestuia.
Această asasinare se bucurase de o mediatizare aparte, pentru că fiica respectivului consilier ocupase o funcție de conducere în poliție și, profitând de emoția publicului, își dăduse demisia din poliție și ocupase funcția lăsată liberă de tatăl său. Pentru a fi crezut, Doil îi destăinuie detectivului o serie de detalii pe care nu le mărturisise până atunci. Ainslie îl crede pe Doil și reia ancheta, începând prin a verifica ce-i destăinuise asasinul.
Lucrurile se complică, apar tot felul de informații noi – unele necunoscute în momentul anchetei, altele considerate nesemnificative atunci…
Iar rezolvarea cazului este surprinzătoare, dar convingătoare.
Arthur Hailey reușește să ne arate cum lucrează poliția, să ne arate modul în care se conduce o anchetă – și reușește să facă acest lucru într-un mod captivant. Ca de obicei.