O legendă a ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc a avut un destin demn de documentarele istoriei noastre de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Prigonit de comuniști, încarcerat și chinuit în cele mai cumplite temnițe, nu și-a pierdut nici o clipă credința, smerenia, umilința, bucuria sufletească și curajul. „Dacă nu îți pui problema morții, nu poți să reziști. Deși vedeam cum este pusă problema, totuși suflam și răsuflam. Pentru că nu sunt lucruri pe care să le cuprindă vocabularul omenesc. Viața duhovnicească nu se poate măsura cu metrul. Eu țin foarte mult la amănunt. Să nu te pierzi în 
amănunte, dar să nu pierzi din mână amănuntul care te poate crește duhovnicește“, spune prelatul în volumul Părintele Arsenie Papacioc. O clipă inima mi se făcuse cer.
„Avem nevoie de o prezență continuă a inimii, de această stare continuă de dragoste – relația cu Dumnezeu, asta este esența rugăciunii. Pentru că și o tăcere adâncă înseamnă o rugăciune adâncă. Și o rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă. Rugăciunea…Inima ta în inima lui Dumnezeu!“, spune Arsenie Papacioc despre importanța rugăciunii cotidiene.
„Orice moment istoric are motive să te înțelepțească. Toate veacurile au fost pline de ticăloși, dar ticăloșii din secolul acesta (n.a. secolul XX) au umplut cerul de sfinți“, adaugă părintele, susținând că nația noastră are o cale aleasă prin jertfă și suferință.
O carte despre trăirea credinței, dar și un ghid al vieții duhovincești, Părintele Arsenie Papacioc. O clipă inima mi se făcuse cer explică în amănunt viața ortodoxă, înăuntrul și în afara chiliilor mănăstirești.