Editura Allfa meşteşugeşte, prin colecţia Iubiri de altădată, o atmosferă care, cel puţin teoretic este, de multă vreme apusă.
O parte din scriitorii spanioli ai secolului al XIX-lea sunt cuprinşi în culegerea de povestiri romantice sau doar amoroase, foarte diferite ca ton şi ca mesaj, surprinzând iubirea din toate colţurile ei frumoase, ciudate sau de-a dreptul bolnave şi transportând peste timp nuanţele şi dedesubturile unei epoci în care lucrurile se petreceau mai lent, mai inocent, mai implicat decât se petrec în ziua de azi.
Autori precum Vicente Blasco Ibanez sau Emilia Pardo Bazan descriu, în spatele poveştilor de dragoste, nişte vremuri pline, ofertante pe piaţa sentimentelor. Unele proze sunt emoţionante, altele şocante. Altele bat înspre policier şi oroare, iar altele, deşi finalul le este uşor de intuit, te ţin lipit de ele până la final, pentru că au tensiune, fior, sunt cinstite cu cititorul şi atmosfera care răzbate din miezul lor este bună, chiar şi numai pentru aducerea aminte literară a unor momente pe care noi, oamenii moderni, nu am avut cum să le trăim.
Sunt opt poveşti în Dragostea în spaniolă, cartea această mică, pe care o poţi purta cu uşurinţă în buzunarul de la piept. Din ea poţi să înveţi că uneori basmele siropoase devin realitate, că dragostea pentru Dumnezeu se amestecă uneori cu cea pentru femeie, că iubirea nu răsplăteşte întotdeauna cu aceeaşi monedă şi că Don Juan-ii nu sunt întotdeauna Don Juan-i, ci doar buni naratori.
Preferata mea este Căminul iubirii, a lui Felipe Trigo. Un bărbat stricat, care îşi face veacul într-un hotel cu iz de casă a amorului permis în toate sensurile, primeşte vestea că fiica sa, care se află în grija unor măicuţe şi care nu este, de altfel, fiica sa, a căzut pradă unei boli chinuitoare şi îndelungate.
Victor lasă hotelul cu plăceri de care se săturase în unele seri şi merge la mănăstire, unde îngerul păzitor el copilei este o călugăriţă tânără. Relaţia lor trece de graniţele acceptării vremii şi de graniţele literaturii vremii. Fără să devină intimă, fizică, răsuflarea acestei nuvele este scandaloasă prin sugestii, prin gândurile răzgândite, prin schimbările petrecute în cei doi. O femeie promisă lui Dumnezeu tânjeşte după un bărbat obişnuit, ba chiar promiscuu şi găunos pe dinăuntru. Nici în ziua de azi o astfel de istorie nu e privită cu ochi buni. Vă daţi seama cam cum s-a vorbit atunci despre scrierea aceasta, complexă în scurtimea ei, atât de vizuală şi de emoţionantă încât ar putea genera o peliculă fără să se ducă în comercial sau în derizoriu.